Posturi cu tagurile: "comunicare"

Hai că anul ăsta parcă s-a mai potolit demenţa SMS-urilor template, idioate, cu rimă, cu vers alb, cu „să-ntorci banii cu lopata”, cu „Madona drept vecină”, cu „fie ca…”, cu „pruncul”, cu „ieslea” şi toată pleiada aberantă de vorbe goale. Şuvoiul ăsta venea anii trecuţi în primul rînd de la oameni cu care nu vorbisei şi nu te intersectasei în ultimele douăsprezece luni. Pe mulţi nici măcar nu-i aveai în agendă şi, culmea, ei ştiau asta. Pentru că se şi semnau la sfîrşit. Un lucru bun, pentru că altfel ai fi tentat să „call sender” şi să dai peste indivizi pe care sigur n-aveai chef să-i auzi.

Singurul SMS de Crăciun pe care încă mi-l amintesc rîzînd era ceva cu „mîna mea uşoară, fină, peste fruntea ta cretină…” Era un fel de compilaţie cu caracter mic viral, de la Ceauşescu şi Druţă. Şi mai ţin minte că într-un an i-am umplut pe toţi de spume cu „Paşte Fericit” pe 24 decembrie. Îmi plac rău SMS-urile „de familie”. Desigur, tu îl ştii doar pe sender, dar te pomeneşti felicitat şi de soţul/soţia/gagica/amantul/cougar/sugar daddy, pe care sigur nu-l/n-o cunoşti neam. La sfîrşitul mesajului te pomeneai cu „Adişor & Eulampia”. Aveam o bucurie sadică să-i întreb cu prima ocazie „Mulţumesc pentru SMS, da’ cine-i Eulampia? Iubita mea. A, I see… Da’ ea de ce mi-a urat alea-alea?”

Dar anul ăsta, cum ziceam, parcă s-au mai liniştit. Sau poate m-a ocolit pe mine lumea. Sau poate am mai selectat calitativ oamenii din jur.

Comentarii? De prisos…

Bogdan Manolea a adunat aseară cîţiva oameni sub pretextul „ce se întîmplă cu blogurile / site-urile politicienilor între campaniile electorale”. Sigur că n-am discutat despre asta nici măcar în treacăt, dar cîteva chestii tot ar fi de menţionat, aşa cum le-am decantat din punct de vedere personal, că de-aia scriu pe un blog care-mi poartă numele, nespa?

• Somodi Zoltán e un tip rezonabil chiar şi în condiţiile în care e candidat UDMR intr-un colegiu din Berceni
• Vivi înţelege America mai bine decît mai poate el acum înţelege România, motiv pentru care-l admir chiar dacă nu mi-a dat şi mie cartea lui de vizită de la Google :D
•  Eu în general am o atitudine deferentă şi defetistă în faţa sociologilor, aşa că l-am ascultat cu atenţie şi pe Romulus Oprica.
• Pe Dorin nu l-a convins nimeni că de la votul lui porneşte marea schimbare a mentalului popular.
• Am reuşit să fiu de acord, în unele privinţe, cu Sorin Tudor. Nu m-aşteptam.Cred că nici el.
• N-am apucat să-l taxez pe adolescentul INconstantIN în legătură cu „prostia făcută de votezi.ro„, dar îi respect admiraţia pentru clipurile „sociale” în care şi-a găsit loc pînă şi Cosmina Păsărin.
• Am strîns mîna moale şi umedă a lui Dragoş Dehelean. Aştept efecte secundare.

Cam complicata cerinta acestui nou pseudoconcurs, ain’t it? Am primit citeva reactii cu miinile-n cap, dar nimeni nu s-a incumetat sa-i arate bietei fete drumul cel bun… Inca o dovada ca bunele intentii sint sortite esecului, chiar si atunci cind drumul catre izbinda e stropit cu vin dobrogean :). Mai e timp, fiti si voi constructivi din cind in cind…

Pitipoanca de la Primarie face exact ce stie mai bine: recidiveaza si insista. Trec peste calificativul „bestial” repetat obsesiv, cu si fara ghilimele, la adresa <<lui sefu’>> Sorin Oprescu. Trec si peste conceptia pitipoancei asupra comunicarii informale, si peste osanalele teribile aduse marelui Sef, si peste asumarea gratuita a unei pareri colective banuite, si peste infatuarea nemarginita ce transpira mustacios pe sub nasucul blondin. Trec peste toate acestea si va provoc la o noua competitie. Stiu ca inca nu am reusit sa ma achit de promisiunea primului concurs, dar inca incerc sa ma sincronizez cu programul celor doi premianti. Si voi reusi pina la urma.

CE facem de data asta: ne stapinim cu stoicism refluxul gastric inevitabil si citim acest exemplu de piar de Dimbovita via Buzau. Identificam cit mai multe virgule inradacinate pe unde-a respirat sau a suspinat autoarea agramat, cit mai multe dintre atrocitatile de topica si (i)logica a frazei, constructiile anapoda si, in general, dizabilitatile de limba materna ale primei dudui din aparatul comunicator al Primariei Capitalei.

CUM facem treaba asta: facem un pic de trafic pentru pitipoanca, luam panseul sulfuros cu copy si paste intr-un document Word si corectam cu rosu plus, eventual, adnotari si explicatii (ca sa mai invata si ea cite ceva) dudele identificate. Trimiteti docomentu’ pe mail (adresa e in stinga, sus) si de aparitiile insingerate ma ocup eu. M-as bucura sa considerati treaba asta ca pe un demers in primul rind caritabil. Unii oameni n-a reusit sa ajunge chiar la toate ORL de gramantica, altii n-a avut posibilitati sa merge la scoala decit incepind din clasa zecea, deci n-a putut sa-si cristalizeaza gramantica limbi romana. Uni a ajuns ofiteri de prese finca a fost silitori, cedaca sta prost la capitole dastea dezinportante?

CIT DUREAZA treaba asta: lasam doua saptamini, sa coaca bine si sa avem timp de analize si sinteze. Daca, prin absurd, eseista sterge sau corecteaza din mers (multumita noua) materialul didactic, stati linistiti la locurile voastre, ca avem prin screen, mama ei de tehnica… Si se cheama ca ne-am atins si scopul nobil, nu? Inchidem, asadar, pe 29 octombrie.

PREMIUL: stiu ca va intereseaza marginal, dar e bine sa mentionam. Deocamdata ma gindesc la trei sticle de vin din rezerva strategica a familiei, sorturi diferite, licori dobrogene daca nu foarte nobile, sigur teribil de parfumate si aducatoare de reverii. Mari sanse de imbunatatire a premiului, dar voi reveni daca e cazul.

Final. Asadar mistocarim constructiv, ajutam un om la nevoie, luptam pentru limba ce-o vorbim.

PS:  Concursul este deschis si tinerei oite ratacite care imi bombardeaza inboxul cu mesaje tip „pitzipoanca e mama ta, bolnavule care esti” si care se recomanda ca fiind sora simpaticei si blondinei pitipoance. Nu bag mina in foc, dar ea asa zice.

Succes!

Un copy care, in conceptia advertizaurilor*, ar trece drept „indraznet”** si pe care l-ar privi oarecum oblic, asemeni gainii care-a primit un pumn de graunte fosforescente. Mesh-ul se afla aproape de virful unei cladiri foarte inalte, aflata in renovare capitala, in centrul Sibiului. Nu stiu daca in jurul acestui tag-line a existat o campanie care sa faca legatura (explicativa) cu serviciile comunicate (e vorba despre un operator turistic), dar el de unul singur cred ca n-ar putea functiona decit ca teaser sau ca reminder, dat fiind faptul ca nici macar logo-ul nu poate fi vazut decit cu ocheanul.

Dau in meteahna instigarilor la comment-uri si a intrebarilor aproape retorice, dar jur ca o fac cu scopuri nobile si nu pentru ca as alerga disperat dupa un dram de popularitate pentru blog. Ba chiar ii apreciez pe aceia care beneficiaza de o tona de raspunsuri de fiecare data cind deschid o noua tema de discutie. Da’ voi, astia trei-patru care mai treceti din cind in cind pe-aici, cititi bloguri business? Adica bloguri de companie, spatii de joaca pentru comunicare corporate informala, nu gazete de perete pentru umflat muschii sau pentru aberat cu gratie, in limbi noduroase, identice cu alea din comunicate, sau studiat-savante, cu pretentii scolastice. Voi cititi asa ceva? Va place unul anume in .ro? Aveti exemple interesante din .com? Sint nevoit sa exclud din cautari si blogurile agentiilor de publicitate in care, vorba unui cunoscut, „aia cu asta se ocupa”. Da, unele din categoria asta imi plac si mie. So? Ajutati si voi un neofit insetat de cunoastere :p!

Cristinica Postolache, caporalul de presa al lui Sorin Oprescu, revine cu un text bizar si un link de-a dreptul familiar.

Cind publici comunicatele „de presa” ale Primariei Capitalei linga fotografiile cu tine pe motocicleta, cu tine in costum de baie sau cu tine la vreo nunta, inlantuita cu iubitul tau, muciacito latino cocalario cu pilozitati rebele, „blogul” e personal sau biznis? Cind imi povestesti despre cum ti-au scos tie colecistu’ plin de pietre in timp ce aveai si pancreatita, si ulcer, in acelasi spatiu in care incerci sa ma convingi ca esti un fel de purtator de cuvint al Primarului, care parte ar trebui sa ma intereseze mai degraba? Cind site-ul tau de „director de comunicare” care esti tu director de comunicare contine pe prima pagina o fotografie numa’ buna de hai faiv si alte saituri cu pitzipoance de periferie, iar deasupra capului ti se invirtesc sugestiv si amenintator trei ciori in flash, ma lasi sa fac misto de tine in fiecare zi de-acum inainte pina te intorci la butic, unde ai fi de-a dreptul competenta? (First seen via piticu.ro)

Ieri, in sala de sport a Liceului I.L. Caragiale, IAA si CNA au lansat „Programul pentru un stil de viaţă sănătos”, campanie socială menită să educe populaţia României cu privire la rolul alimentaţiei echilibrate şi al exerciţiului fizic în asigurarea şi menţinerea unui stil de viaţă sănătos. Programul îşi propune să ajute la conştientizarea riscurilor presupuse de o alimentaţie neadecvată şi de lipsa de mişcare, oferind soluţii pentru a contracara efectele acestora. Cum obiceiurile alimentare de veacuri si apanajele traiului „modern” ne calauzesc cu pasi mari catre transformarea obezitatii si diabetului in maladii nationale, campania este indreptata catre doua segmente importante pentru deciziile privind consumul si stilul de viata: femeile si tinerii.