MESAJE DE CRĂCIUN

Hai că anul ăsta parcă s-a mai potolit demenţa SMS-urilor template, idioate, cu rimă, cu vers alb, cu „să-ntorci banii cu lopata”, cu „Madona drept vecină”, cu „fie ca…”, cu „pruncul”, cu „ieslea” şi toată pleiada aberantă de vorbe goale. Şuvoiul ăsta venea anii trecuţi în primul rînd de la oameni cu care nu vorbisei şi nu te intersectasei în ultimele douăsprezece luni. Pe mulţi nici măcar nu-i aveai în agendă şi, culmea, ei ştiau asta. Pentru că se şi semnau la sfîrşit. Un lucru bun, pentru că altfel ai fi tentat să „call sender” şi să dai peste indivizi pe care sigur n-aveai chef să-i auzi.

Singurul SMS de Crăciun pe care încă mi-l amintesc rîzînd era ceva cu „mîna mea uşoară, fină, peste fruntea ta cretină…” Era un fel de compilaţie cu caracter mic viral, de la Ceauşescu şi Druţă. Şi mai ţin minte că într-un an i-am umplut pe toţi de spume cu „Paşte Fericit” pe 24 decembrie. Îmi plac rău SMS-urile „de familie”. Desigur, tu îl ştii doar pe sender, dar te pomeneşti felicitat şi de soţul/soţia/gagica/amantul/cougar/sugar daddy, pe care sigur nu-l/n-o cunoşti neam. La sfîrşitul mesajului te pomeneai cu „Adişor & Eulampia”. Aveam o bucurie sadică să-i întreb cu prima ocazie „Mulţumesc pentru SMS, da’ cine-i Eulampia? Iubita mea. A, I see… Da’ ea de ce mi-a urat alea-alea?”

Dar anul ăsta, cum ziceam, parcă s-au mai liniştit. Sau poate m-a ocolit pe mine lumea. Sau poate am mai selectat calitativ oamenii din jur.