Posturi cu tagurile: "alcool"

Cred că miercurea trecută încă mai aveam prin urechi urme fine de nisip brazilian şi departe de mine gândul că aş fi început să mă dumiresc în legătură cu ce se întâmplă în jurul meu. Dar miercuri am plonjat cu ambele picioare în „lumea civilizată”, alunecând cât de graţios vă puteţi voi imagina că sunt eu în stare pe o dungă fină de alcool nobil, pomădat cu note acid-florale, de portocală în pârg.

Nicolas Boussin este meşter mare într-ale cofetăriei şi asta au recunoscut (chiar) şi confraţii lui francezi atunci când i-au acordat titlul „meilleur ouvrier”, cea mai înaltă distincţie pe care francezii o atribuie anual unui număr de specialişti desăvârşiţi, indiferent de breasla din care fac parte. Boussin este de câţiva ani ambasadorul culinar al Grand Marnier şi job-ul ăsta al lui este pur şi simplu respingător: călătoreşte în jurul lumii, construieşte structuri delicioase dulci şi le explică specialiştilor şi pasionaţilor alcătuiri cofetăreşti în care picură licoarea sub stindardul căreia trăieşte o viaţă fericită, cu o misiune.

L-am văzut miercuri pe Boussin la Le Club „inginerind” cu delicateţe şi precizie un „Finger Food Exotique” în cinci straturi perfecte, cu un echilibru remarcabil de texturi şi influenţe aromatice aparent babilonice. I-am urmărit meticulozitatea calmă, firească, nobilă, parcă special antrenată să lucreze sub atributele unui brand atât de pretenţios ca Grand Marnier. Am băut pentru prima oară un mix răcoros în care lichiorul, altfel o formulă pe care eu unul mai degrabă o simt aproape în bucătărie decât într-un pahar, şi-a adus mesajul perfect pentru o astfel de întâmplare cu public: jovial dar distins, ispititor dar discret.

Grand Marnier Cordon Rouge este un partener extraordinar de experimente dulci şi nu numai. Dincolo de creme sau umpluturi fructate pentru aluaturi îngrijite, abia aştept să-mi confirm valenţele lui pe farfurii cu dichis. Mă gândesc fără teamă că mă hazardez la sosuri pentru piept de raţă sau de curcan, la carne albă marinată cu lichiorul nobil de portocale, la geluri menite să lege ademenitor cruste şi structuri mai aspre de protagonişti culinari aleşi pe măsura distincţiei şi valorii inimitabile a acestei licori versatile.

Dar nu neapărat. Cică un distribuitor de materiale de construcţii din Oradea a făcut anii trecuţi nişte biznis cu vestiţii fraţi Micula, aka Chemical Brothers. Ăştia din urmă aveau ceva bănişori de dat primilor, dar stând ei cam prost cu lichidităţile (fină asta, nu? fruti freci – lichidităţi, ha?) au căzut la pace să restituie datoria în bere. CUm ar veni, în câteva camioane de bere.

Băjeţii cu ţimentul şi vopselele pun rapid de o promoţie tradiţională, cu sticle de bere puse în sacii cu prafuri de construit sau lipite cu scoci pe găleţile cu lavabilă. Vestea s-a-mprăştiat urgent, astfel încât meşterii de pe şantierele româneşti de construcţii pe care, prin absurd, se mai lucrează deocamdată, au luat cu asalt paleţii cu marfă livrată la botu’ calului, în căutarea licorii spumoase.

Într-o situaţie mult mai dificilă se găsesc depozitele şi magazinele de profil, care nu mai pot stoca găleţile cu vopsea în afara incintei, de teama hoţilor. De remarcat şi demersul creativ al situaţiei. Gama de produse poartă numele „Ana”. Sloganul promoţiei este „Ana are bere” :)

• În Iris Shoping Center din Titan există un magazin cu pantofi de stradă destul de mulţi, destul de ieftini, destul de ok. Îi zice „Reno”.
• Tot în Iris Shoping Center există un băruleţ. Pe tejghea stă liniştit un display pe care scrie că acolo-şa fumatul este interzis. Fetele care servesc sînt de cu totul altă părere, nu au scrumiere, dar îţi oferă farfurioare inscripţionate cu „Lavazza” pe post de. Probabil că tu, client, eşti singurul vinovat în caz de control inopinat.
• Am făcut tendinită ahiliană din cauza boilor conducători de cărucioare. Da, era să iasă cu scandal. Din nou.
• Newton Bar, din Jean Louis Calderon 56, e un loc foarte potrivit dacă nu eşti amator de hărmălaie sîmbătă seara. Şi dacă eşti amator de cocteiluri bune, o picoliţă care-şi ştie treaba din toate punctele de vedere, barman cu carte, fum la limita bunului simţ.

E gata Absolut Limoncello. A durat două săptămîni, dar a meritat. Are gust puternic de lămîie, nu este foarte tare, nici foarte dulce, probabil că-şi va face treaba lui de digestiv ce se află. E prima băutură pe care-o fac în casă, deci nu pot decît să mă bucur că n-am stricat bunătate de votcă. La cît bem noi, probabil că va sta mult şi bine în cămară. Au ieşit doi litri. Interested? In an Absolut world, your next drink is on me.

Priveliştea asta îmi este cu totul golită de sensuri bahice. Diversitatea nuanţelor îmi deschide sunete, arome şi texturi combinate, dînd glas sutelor de alternative născute din amestecuri şi pulberi ale imaginaţiei. Plus unul dintre cele mai proaste Long Island Iced Tea ever.

In an Absolut world, you can prepare your own Limoncello. Deocamdată doar începutul, în imagini. Finalul va fi peste două săptămîni, cu un stadiu intermediar peste şapte zile, cînd voi adăuga zahărul. Via Mary Cadogan / Good Food 31, via Gennaro Contaldo. Cu o lamă pentru curăţat legume, am cojit pielea a cinci lămîi, avînd grijă să nu tai deloc sau aproape deloc din stratul alb. Am băgat cojile de lămîie pe gura unei sticle cu dop mecanic, apoi am turnat vodca din sticla originală în sticla mea, cu ajutorul unui triftor. Am închis bine şi am pus sticla în cămară. În următoarea săptămînă, voi scutura sticla de cîteva ori pe zi.

Link-uri: 

• Mary Cadogan
• Gennaro Contaldo 
• Limoncello

Aseară, la Bursa Mărfurilor Creative (Calea Rahovei 196 A), Odyssey PR a organizat pentru Absolut Vodka, al căror cont l-au cîştigat aproape de sfîrşitul anului trecut, evenimentul de lansare a conceptului „In An Absolut World” pe piaţa din România. Nu intenţionez să vă plictisesc (pe unii) cu explicaţii despre platforma de comunicare. Vă spun doar că „In an Absolut world, everyone is a visionary” şi atît. Pe site-ul lor găsiţi subiectul aprofundat, într-o manieră mai mult decît atrăgătoare, zic eu.

Pentru Absolut, „In an Absolut world” este momentul în care mesajul nu mai vine dintr-o singură direcţie şi în care „social drinking” a devenit cu adevărat „social”. Creativitatea şi performanţa facilitată de interacţiune, bazată pe opţiunea şi pe dorinţele individului. Pretty smart, mai ales venind dinspre un brand care a făcut istorie şi buzz mult prin însăşi creativitatea mesajelor de pînă acum. O să vedem cum se va dezvolta povestea asta şi în România. Sînt mai mult decît curios.

Revenind la party, trebuie să recunosc că le-a ieşit bine-bine. Tavan acoperit cu „nori”, acvarii cu mixuri pe unul dintre pereţi, un „jukebox” touch screen pe care invitaţii şi-au putut ormula opţiunile muzicale în timp real către DJ, două intervenţii de mare efect ale lui Phillip „PacMan” Chbeeb, una dintre revelaţiile de la „So You Think You Can Dance”, adus special de Livehouse, o divizie buclucaşă a Emag!c Entertainment. Altceva? Flare show în spatele barului, multe mixuri de care mi-era dor (Absolut Cranberry! word…), mîncare organică, îngeri provocatori pe post de hostesses şi gazde antrenate.

In an Absolut world, you can be welcomed  by angels. In an Absolut world, you can decide whatever the DJ will play next. In an Absolut world, you can have your cocktails straight from the fish tank. In an Absolut world, I can book my own cloud. Şi aşa mai departe.

Foto. Surse: Odyssey şi Emag!c.

Link-uri:

• Phillip „PacMan” Chbeeb audiţie pentru SYTYCD
• Phillip „PacMan” Chbeeb în SYTYCD
• In An Absolut World
• Odyssey
• Emag!c Entertainment

Au mai scris pe blog:

• Andra Iliaş
• Mihai Buzea

Dacă am da ascultare eresului care zice că anul arată după chipul şi configuraţia primei lui zile, probabil că am avea răspunsul la întrebarea „de ce ne merge atît de prost?”. România începe anul cu exuberanţă, dar numai pentru cîteva ore şi alea în timpul nopţii. Pentru că în prima zi dormim. Inaugurăm anul cu greaţă şi revoluţii intestinale. Cinstim intrarea în noul segment al existenţei cu multă ceaţă în creier, tote rezoluţiile ultimelor zile din anul precedent plutesc într-un ocean de maioneză care miroase a trăscău.

Prima zi este dedicată vomitivelor uşoare şi zacerii, primul proiect al anului este reconstituirea filmului nopţii anterioare. Este primul „dacă doriţi să revedeţi selecţiuni din programul de Revelion”, în care încercăm să ne aducem aminte cît mai exact momentul în care am pierdut socoteala sticlelor. Este şi primul pretext pentru eufemismul naţional „termină, n-aveam cum să fiu atît de beat…” Ăsta este combustibilul personalizat al lui „las’ că vedem noi cum o scoatem la capăt”.

Vouă, celorlalţi, vă doresc un 2009 al moderaţiei în toate. Şi al utilizării la maximum a resurselor cu margine de profit cît mai mare. Puteţi începe cu propriul creier. Uite, eu pe 1 ianuarie am făcut pîine :)

Azi am primit un cadou absolut inteligent şi m-am gîndit la eternele agende şi calendare de care nu s-au despărţit de ani de zile o grămadă de companii cu pretenţii mai mari sau mai mici. Dar mi-am amintit şi de calendarul în formă de moară de vînt, pe care trebuia să-l asambezi singur, primit prin ’99 de la Connex. Cît de greu o fi să te gîndeşti din timp la cadouri „de firmă” care chiar să aibă un efect asupra celor care le primesc? Ştiu, scuza cea mai simplă vine dinspre limitările de buget, dar pe cuvînt de onoare că, pus într-un context atrăgător, un capăt de sfoară innodat ar putea impresiona mai mult decît o cărţulie standard, personalizată (şi de tine) pe coperta de vinilin. Sau piele. Tot un drac.

Pe Silviu îl ştie toată lumea. Poza e făcută la plesneală, cît încercam să-i explic că şi eu prefer să „dau fără blitz”, dar că nu iese mare lucru pe lumina din club. N-am idee cum a apărut şi Jack Daniel’s în ecuaţie, prima dată nici nu l-am observat. De fapt cred că a devenit mai vizibil doar după ce am trecut imaginea în grayscale. Mi se pare foarte…rock.