CULTURA ORGANIZATIONALA CUCUTENI

Nu-i demisia ca zboru’ / nici demis ca tradatoru’ (hit corporate) 

Aud tot mai des povesti despre cit de urit se vorbeste in urma lor, despre cei care dupa un oarecare numar de ani intr-o companie, se hotarasc sa faca o schimbare. CV-ul meu e un fel de „trei sute de metri garduri”, eu am ales schimbarea de fiecare data cind m-am plictisit, cind am ajuns la concluzia ca locul meu nu mai e „acolo”, cind m-am considerat inutil organizatiei sau cind pur si simplu n-am avut chef sa accept orice doar pentru ca acel orice imi platea confortul.

Deci nu eu sint exemplul in povestea asta. Dar ce te faci cu aia care pleaca dupa trei, cinci, zece ani dintr-o companie, ani lungi in care nimeni nu le-a zis nici „da-te mai incolo”, in care si-au luat bonusurile si cadourile in semn de apreciere fata de performantele lor, dar in urma carora incep bolboroselile cu spume in coltul gurii? E mai bine ca a plecat, oricum intentionam sa-l concediem. Nu luati plecarea lui X ca pe un semn de slabiciune a companiei, oricum nu era bine vazut, voi, cei ramasi, veti reusi sa acoperiti si ceea ce facea el.

Cit de mincinos trebuie sa fii, cit de creduli crezi ca pot fi toti ceilalti, in conditiile in care „ceilalti” stiu exact ce si cum a performat pina in momentul demisiei cel care s-a hotarit sa plece? Pina nu demult, cultura organizationala era un fel de gogorita flausata pentru majoritatea angajatorilor romani. Intre timp, unii se fac ca o pricep si se documenteaza strimb din culturile multinationalelor. Ok, frumos din partea lor, apreciem interesul. Dar ce te faci atunci cind chiar „multinationalii” sint aceia care aleg sa-si improaste demisionarii cu cacat, sa utilizeze exit inteview-urile mai degraba ca prilej de a afla catre cine se ramifica in organizatie nemultumirile demisionarului si pentru a atenua mai degraba efectele plecarii decit cauzele ei?

Unii inca mai cred ca HR-ul e, de fapt, doar un micro-organism de sorginte securista, menit sa tina angajatii sub control, prin tertipuri de pseudo-motivare cu team-birlic-uri scaldate in aclool si trei bonuri valorice de Craciun si de Pasti. A cistigat titlul de cel mai bun vinzator in decembrie, dar in ianuarie a fost racolat de concurenta si a demisionat? E o vita incaltata, un nerecunoscator si un tradator! Oricum era un idiot, habar n-avea vinzari si…da….oricum voiam sa-l dam afara… Si asta raspindita cit mai adinc printre cei ramasi, ca „politica de retentie” :)