UNA CU VASILE BLAGA

Un zvon cu parfum de adevar gretos il proiecteaza pe Vasile Blaga in postura de prim ministru intr-un viitor posibil cabinet pedelist. Deloc imposibil avind in vedere credinta cu care l-a slujit in ultimii ani pe cirmaci. Zvonul mi-a readus in memorie un episod cu totul neplacut, la care am fost martor in 2004 si care mi-a ramas in minte ca definitoriu pentru caracterul personajului despre care vorbim.

Ultima „confruntare” a prezidentiabililor din 2004, la TVR. Probabil v-o amintiti. Acel lung plictis in care candidatii nici macar n-au reusit sa-si sara in git unul celuilalt, in care subiectele propuse au fost mai mutl decit penibile, in care intrebarile pareau concepute de Marina Almasan. Cu mici exceptii (circuletul mascaricilor Vadim si Gigi), toata lumea a motait regulamentar. Echipele care insoteau candidatii au fost „cazate” intr-un platou cu fursecuri, plasme si apa minerala. Primisem instructiuni ca livram un numar fix de candidati de rang inferior pentru gradenele din spatele protagonistilor, ceea ce am executat.

In „sala de asteptare” se filma haotic, te puteai trezi in orice moment cu o camera in ochi, iar microfoanele de ambianta (boom-urile, nagrele, chestiile-alea cu prajina lunga, uneori „imblanite”) pendulau pe deasupra capetelor noastre, incercind sa surprinda o birfa cit de soptita sau vreo polemica intestina inabusita. Tin minte ca atunci am avut ocazia vitala, unica si (sper) irepetabila de a-i stringe mina, usor umeda, lui Adrian Nastase. Pina la inceperea marelui show plicticos, timpul a trecut cu molfaieli si zimbete cordiale, incleiate de coca. Odata intrati „subiectii” in platoul lor, ne-am relaxat.

Emisia s-a facut cu vreo trei moderatori. Printre acestia, o fatuca al carei nume nu mi-l amintesc. Pe toata durata emisiei, fata asta a prezentat doua particularitati: un excelent accent unguresc de fiecare data cind ii rostea numele candidatului UDMR, Marko Bel – asta pronunta ceva gen [b i e i o ‘ m a r c o] – si un zimbet incremenit pe fata, indiferent de ce se intimpla in platou sau de intrebarea pe care o adresa. In definitiv, nimic iesit din comun din moment ce fata era, probabil, unguroaica, si asa invatase ea ca sa rinjeste la TVR. Pe noi, cei din „garaj”, plictisul si oboseala adunate prin turnee electorale, lungi drumuri prin hirtoapele patriei si tone de maculatura politica ne indemnau la picoteala incomoda.

Vasile Blaga a fost unul dintre cele mai vocale si mai sonore personaje pe toata durata emisiei. Completa replicile celor din platoul de emisie, contesta ori aplauda zgomotos diverse treburi. Prezenta surescitarea celui care se stia deja invingator, cu un portofoliu ministerial in buzunar. Sa ne intelegem, stim toti ca politica nu e facuta de fecioare neprihanite sau de indivizi care sa dea prea multe parale pe sobrietate. Pina la un moment dat l-am preferat unora dintre maimutele candidate. Cert este ca, la un moment dat, in timpul unui raspuns dat de Nastase, emisia a facut un cadru de legatura pe figura moderatoarei despre care vorbeam mai devreme. Deci: cadru cu Nastase vorbind, apoi cadru scurt cu fata blonda. Fata privea catre Nastase, ca doar lui ii pusese intrebarea si asta vorbea. Plus rinjetul de plastic aferent. Moment in care aproape ministrul Blaga racneste congestionat de furie: „Ia uite-o cum ii zimbeste! E clar! P’asta o dam prima afara!”

Papusica de plastic este si astazi la TVR. Blaga nu mai este, deocamdata, ministru. Dar, la momentul acela, reactia mi s-a parut mai mult decit jenanta. Cu atit mai mult cu cit in sala aceea erau vreodoua sute de oameni. Mi-a sunat a revansa stupida, din partea unui individ ce avea sa ocupe un post-cheie in guvernarea ce urma sa se instaleze. Mi-a intarit convingerea ca in jurul lui Traian Basescu doar leprele adevarate reusesc sa supravietuiasca. Desigur, faptul in sine poate fi considerat drept minor, poate chiar irelevant, asa cum mi-a fost dat sa aflu in momentul in care am propus, indirect, introducerea lui intr-un dialog foarte intransigent si televizat, avindu-l pe subiect drept interlocutor. Dar mie, victima obsesiva a detaliilor de comunicare, mi s-a parut definitoriu atit pentru persoana in discutie, cit si pentru aceia care ii gireaza pozitia politica.