DE LA ALIMENTAŢIA RAŢIONALĂ LA GHIFTUIREA PRECOCE
Aproape că-mi vine să mă reped la gîtul părinţilor care împing placizi cărucioare în care copiii molfăie merdenele, biscuiţi, pufuleţi, ciocolată şi alte mizerii menite să le ţină gura ocupată şi atenţia concentrată. Pe moment. Pe termen lung, bănuiesc că observă toată lumea rezultatele acestui program nutritiv de îndobitocire a naţiei. Ăştia sînt rude cu mamele care-şi ţin plozii pe genunchi, pe locul mortului, fraţi buni cu imbecilii care trec strada pe unde vor muşchii lor, tîrîndu-şi copiii de mînă şi veri primari cu ăia care-i cară prin cîrciumi şi mai au şi pretenţia să stea „frumos” la masă cu orele, în fum de ţigară, zgomot şi bancuri fără perdea.
Vă urăsc, bre, vă urăsc sincer. Pentru că alimentaţia sănătoasă vi se pare un moft şi pentru că un copil de doi-trei ani care nu mănîncă sarmale şi salam vi se pare o problemă de proastă creştere. Faceţi copii ca să-i ucideţi lent, încă din primii ani de viaţă. Aşa cum vi se rupe de ce bagă în gură, vă interesează prea puţin pe unde va trece strada cînd îl veţi trimite pentru prima oară singur să cumpere pîine. Vă plîngeţi că n-aveţi bani să-i creşteţi „după standarde”, dar pe cuvîntul meu de onoare că morcovii costă mai puţin decît şunca presată sau parizerul. „Să nu poftească copilul” e un cretinism pe care părinţii voştri, ultima generaţie în opinci, vi l-au inocluat la rîndul lor. Copilul pofteşte la ce a mai mîncat şi cu altă ocazie, boilor!
Cît e de greu să înţelegeţi că proastele obiceiuri nutritive se formează în familie, că afectează în mod hotărîtor performanţele fizice şi mentale ale unui copil, că metabolismul e un fel de animal care trebuie dresat de mic? Cînd veţi pricepe că odrasla nu e tîmpită din naştere, ci s-a tîmpit pe parcurs, încă de pe vremea cînd o îndopaţi cu cartofi şi fasole „pînă termina castronul”. Un copil cuminte trebuie să mănînce tot, nu-i aşa? Trebuie să mănînce mult după momentul în care ţi-a dat de înţeles că e sătul, nu-i aşa?
De acest sfîrşit de an, nu uitaţi să le daţi copiilor voştri căt mai multă carne de porc, şorici, salate cu multă maioneză, cît mai multe sarmale şi, în general, mîncare de-asta „de sărbătoare”. Că în restul anului s-or fi anemiat de la atîta mecdonalds, mama lor de americani nenorociţi, cu mîncarea lor nocivă! Băi românilor, sănătatea generală a unei societăţi este hotărîtor influenţată de felul în care-şi hrăneşte copiii. Nu zice nimeni să-i ţineţi pe verdeţuri de dimineaţa pînă seara, dar măcar nu le mai umpleţi gura cu forneti doar ca să vă puteţi bea cafeaua în linişte. Boilor!
Romanii au si ei o bucurie/hobby, sa manace. Baga ii ei de sarbatori pana vine salvarea..
Daca asa stiu ei sa petreaca… ce sa le faci.
Mi-a plăcut… Ar trebui să scrii şi partea a doua, cu „baieţeii” si „fetiţele” care au împlinit 30 de ani, sunt obezi/obeze, iar mămica încă le mai spune, cu durere-n glas, că sunt slabi şi ar trebui să mănânce mai mult…
P’asta n-o prea ştiu, Mişule. Zi-ne-o tu.
Nu este o problema numai la romani,ci la nivel mondial.Dar cu totii impartasim aceiasi mentalitate:nu ne intereseaza, nu prea facem sport (ei,ca eu fac!) iar daca avem bani sa ne luam de toate, ne consideram moderni,occidentali si avansati.Nu pot decat sa le urez sanatate…pe care n-o vor avea.
avantaj tu :) bine-ai venit.
Sa fii „gras si frumos” :) Cam asta voiau oamenii de la mine in copilarie.
exact. şi asta pentru că era la preţ mai mare decît „slab şi sănătos”. bine-ai venit.
Superb articolul. Demult vroiam să scriu şi eu ceva similar, dar nu cred că aş putea să o spun mai bine decât ai făcut-o tu.
Până la urmă poţi privi chestiunea ca un fel de selecţie naturală. Cei care sunt destul de inteligenţi şi curajoşi să se rupă de obiceiurile proaste vor avea şanse mai mari să ducă o viaţă lungă, fără prea mari probleme de sănătate.
Ieşind din adolescenţă (când organismul are nevoie de un plus de hrană), eu am pus pe mine 10 kile într-un an; dar la cum eram învăţată să mănânc, mă mir că doar atâta. 2L de Cola şi o punga imensă de chips-uri erau gustarea de după-masă, după care cu puţin noroc urma şi ceva dulce – evident prăjitură sau o tablă de ciocolată, în niciun caz un grapefruit acru şi amar, bleah!
Nu era plăcut nici să-mi reînnoiesc garderoba la fiecare câteva luni, dar când am început să gâfâi serios după câteva etaje urcate pe scări sau o scurtă alergare după autobuz, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. A fost enorm de greu să scap de toate obiceiurile proaste dobvndite din copilărie, dar am început să mă documentez serios în chestiuni de nutriţie şi în final am reuşit să mă re-educ în modul în care familia ar fi trebuit să o facă de la bun început.
Acum am din nou greutatea din liceu, dar diferenţa e de la cer la pământ; pe langă o alimentaţie sănătoasă, fac zilnic mişcare câtă încape ca să consum energia extraordinară pe care o capăt, şi am o atitudine mult mai optimistă pentru că sunt foarte mulţumită de tonusul muscular şi forma corpului de acum.
Din păcate, majoritatea covârşitoare a populaţiei se situează în una din cele două extreme: pe de o parte oamenii care bagă în ei cât pot din toate jegurile pline de arome, coloranţi şi calorii goale; pe de alta, cei care vor să slăbească şi se înfometează cu diete crâncene de prin reviste mondene până-şi pierd minţile.
Noi, cei cărora ne place să mâncăm bine şi sănătos, nu prea ne găsim locul într-o lume în care evenimentele sociale sunt construite în jurul ‘ospeţelor’. Personal, numai eu ştiu cât trebuie să mă justific pentru că prefer legume la aburi cartofilor prăjiţi, nu vreau 200g de caşcaval pe o pizza mustind de ulei, şi nu-mi trebuie 4 feluri de prăjitură pe lângă o felie enormă de tort la ziua cuiva. Prietenii supraponderali mă educă referitor la gustul excepţional al cărnii de porc, iar părinţii obezi, văzând că puiul lor nu mai papă supică de bulion îndulcită cu zahăr până la refuz, şi şniţel cu garnitură de orez gătit în ulei, m-au sfătuit îngrijoraţi să vizitez un nutriţionist.
Dar hai că probabil te plictisesc deja. :) Ideea de bază ar fi că e o senzaţie extraordinară să ai un regim de viaţă sănătos, dar din păcate eşti privit ca o mare ciudăţenie de către toţi cei din jur. Mă rog, în afară de cazul în care ai deja grave probleme de sănătate, atunci e voie şi toţi te compătimesc pentru că, săracul de tine, nu poţi să participi cum se cuvine la ghiftuială. Să tratezi e voie, dar dacă încerci să previi îţi lipseşte o doagă şi nu ştii să trăieşti clipa.
Ce să zic…? Glad to meet you! Din păcate, uneori conştientizăm foarte tîrziu că adevăratele droguri care ucid pe capete sînt grăsimile, zahărul şi sarea. Asezonate cu tutun, că să fie treaba treabă. Dacă tu chiar ai convingeri atît de puternice, ar fi bestial să-i convingi şi pe alţii. Eu încă o vreme mă voi ţine în zona lupilor moralişti muţi, dar vine ea şi vremea mea :)
Foarte bine ai spus-o cu drogurile, cred că oricine ar renunţa brusc la dulciuri şi prăjeli ar rămâne şocat cât de mult seamănă simptomele cu adevăratele sevraje.
Păcat că majoritatea oamenilor văd faptul că mănânc ‘diferit’ ca o critica pasivă a propriilor obiceiuri şi de cele mai multe ori reacţionează defensiv fără măcar să fi deschis gura să-i sfătuiesc.. Celor câteva persoane care s-au arătat chiar curioase şi interesate le-am povestit cu mare plăcere principiile de bază, dar au fost cu adevărat puţine astfel de scenarii.
Măcar când va veni vremea sper să fiu o mămică bună, cel puţin din punctul ăsta de vedere.