Posturi cu tagurile: "medicale"

• Dacă-l ştie cineva pe genialul care s-a îngrijit ca „Manual de branding”, a lui Olins, să iasă pe piaţă cu ditamai  dezacordul chiar pe prima pagină, să-i spună că mi-ar plăcea să-l cunosc. Sau nu.
• Oare de ce nu mă convinge nici cît negru sub unghie recomandarea lui Pascal Bruckner, proţăpită pe supracoperta unei cărţi poliţiste suedeze?
• Oare la Medicină o exista prin anul VI ori în perioada Rezidenţiatului  vreun curs de  „psihologia pacientului”? Există prea mulţi medici care au senzaţia că pot pune semnul egal între leguma cu Alzheimer şi un bolnav care încă mai vorbeşte, mănîncă singur, nu se cacă pe el, d’astea…
• Note to self: să nu uit să scriu într-una din zilele viitoare cîteva rînduri despre cît de tare, cît de profi şi cît de bazat e ziarul Cancan. Nu daţi cu roşii! Indivizii ăia chiar ştiu ce fac.
• A! Panseul sezonului. Am dat-o ieri şi pe Twitter, dar merită pusă şi aici, la insectar. „Tu nu ai fumat mult, ai fumat mai repede decît alţii. Astfel, ţigările tale s-au terminat mai repede decît ale altora.” Pot să spun „genial”? Naşule, trăi-ţ’ar trigliceridele!
• Ştiţi că am un frate? Ei bine, în deplină cunoştinţă de cauză şi complect conştient de gravitatea spuselor, îmi exprim convingerea fermă că „nu există-n lumea asta frate ca al meu”.
• Hohoscop se-mbracă frumos, se pregăteşte de Paşti, aşa că se-ntoarce cu faţa imediat după ce trece zodia mielului. Asta ca să nu vă stea drobu-n gît de grija lui.

Căutam pe You Tube spotul Mucosolvan difuzat zilele-astea în România, cu gînd să vă arăt ce înseamnă „directiva” cu „acest medicament se eliberează fără prescripţie medicală” dusă la extrem. Dar am găsit minunea asta şi am uitat de vocea neplăcută din adaptarea de la TV. La noi e complicat, ştiu…

La începutul anului mă întrebam cui foloseşte şi la ce e bună „oala cu smalţul sărit” din spotul Napolact. Ei bine, acelaşi spot zice azi doar „oala bunicii mamei” şi nici o vorbă despre ciorciobuta ruginită cancerigenă. Imaginea urechii ciobite rămîne pe ecran, dar nu simultan cu menţiunea despre oală. Adică nostalgia e acolo, iar pericolul e ceva mai mic. Hai, în varianta următoare punem vechitura în cui şi o înlocuim, la fel de nostalgic, cu o oală nouă şi frumoasă? Hai, bre, că nici asta n-a durut…

Da, unii au probleme de genul ăsta. Şi, ca să nu mă trezesc cu comentarii homofobe şi intolerante, nu e musai să te arzi în tub ca să-ţi crape rectu’. E drept că dragostea pidosnică şi năbădăioasă este unul dintre factorii care te pot duce la proctolog, dar nu singurul. Să zică ei, constipaţii cronici, prin ce cazne trec. Şi nu numai ei.

În fine, subiectul era altul. De fiecare dată cînd văd un panou sau un banner pe tema asta, primul gînd care-mi trece prin cap înainte să mă prind despre ce e vorba e „ăştia ce vînd?” Textele sînt de fiecare dată foarte zglobii, efervescente, abundente în semne de întrebare şi foarte viu colorate. Clasice, consacrate de campanii tristuţe gen „te-ai săturat de preţuri mari? la noi sînt cele mai mici!” sau „vrei o maşină la preţ rezon? cel mai tare dealer de X e acum la tine în oraş” etc.

Un copy într-un OOH care începe cu „Fisuri anale?” scris cu un corp de literă cît capul de bou ar putea lesne şi firesc să continue cu „La noi le găseşti pe cele mai bune!” Ţin minte că un astfel de panou a stat ani de zile pe unul dintre drumurile principale din Constanţa, îl vedeam de fiecare dată cînd treceam pe-acolo. E posibil să mai fie şi acum. Ei bine, de fiecare dată, în primele clipe, asta era prima impresie: este un ad care te anunţă unde poţi face rost de cele mai straşnice fisuri anale din oraş. Mai jos, o lucrătură similară, zărită ieri în Colentina.

Îmi pare rău că vă stric petrecerea, dragi napolacţi şi copylefteri trendinişti tunşi cu ciobul, dar „oala veche a bunicii, cu smalţul sărit”, nu poate fi nici pe departe un îndemn la incursiuni nostalgice în trecut, deoarece e toxică, bre! Oala cu samalţul sărit, la care face referire spotul la smîntîna cu leuştean (!?), este ultimul recipient în care cineva ar putea să-şi dorească să gătească ceva. Chiar n-aveţi în echipa aia nici un medicinist reconvertit?

Aproape că-mi vine să mă reped la gîtul părinţilor care împing placizi cărucioare în care copiii molfăie merdenele, biscuiţi, pufuleţi, ciocolată şi alte mizerii menite să le ţină gura ocupată şi atenţia concentrată. Pe moment. Pe termen lung, bănuiesc că observă toată lumea rezultatele acestui program nutritiv de îndobitocire a naţiei. Ăştia sînt rude cu mamele care-şi ţin plozii pe genunchi, pe locul mortului, fraţi buni cu imbecilii care trec strada pe unde vor muşchii lor, tîrîndu-şi copiii de mînă şi veri primari cu ăia care-i cară prin cîrciumi şi mai au şi pretenţia să stea „frumos” la masă cu orele, în fum de ţigară, zgomot şi bancuri fără perdea.

Vă urăsc, bre, vă urăsc sincer. Pentru că alimentaţia sănătoasă vi se pare un moft şi pentru că un copil de doi-trei ani care nu mănîncă sarmale şi salam vi se pare o problemă de proastă creştere. Faceţi copii ca să-i ucideţi lent, încă din primii ani de viaţă. Aşa cum vi se rupe de ce bagă în gură, vă interesează prea puţin pe unde va trece strada cînd îl veţi trimite pentru prima oară singur să cumpere pîine. Vă plîngeţi că n-aveţi bani să-i creşteţi „după standarde”, dar pe cuvîntul meu de onoare că morcovii costă mai puţin decît şunca presată sau parizerul. „Să nu poftească copilul” e un cretinism pe care părinţii voştri, ultima generaţie în opinci, vi l-au inocluat la rîndul lor. Copilul pofteşte la ce a mai mîncat şi cu altă ocazie, boilor!

Domnu’ Tender, v-aţi reprofilat cumva? Bănuitori foarte concetăţenii lui Nea Mărin. Cînd m-am apropiat să fac poza, un distins oltean s-a desprins cu interes de maşina înmatriculată regulamentar în Bulgaria şi m-a întrebat eliptic: „Pentru?” M-am uitat prin el şi am dat să trec strada. A insistat: „Pentru?” Şi i-am răspuns: „Pentru ce?” A fost rîndul lui să mă considere tîmpit, aşa că fu remiză.

Pe cind tribulam prin porturi americane, am observat o chestie pe care cred ca multi dintre soferii romani sau straini in trecere, mai ales aceia de drumuri lungi, ar aprecia-o sincer: analgezicele uzuale se vind si in magazinele tip „drugstore”, nu doar in farmacii. Daca ai plecat la drum fara pilule dupa tine si daca te pocneste o migrena ori o masea, ai pus-o. Cit de greu de controlat ar fi comertul cu analgezice in benzinarii? In definitiv, daca vreau zece cutii cu Nurofen, orice farmacie mi le-ar vinde. Pina la aparitia farmaciilor pe sosele, statiile de benzina ramin cele mai importante puncte comerciale de pe drumurile patriei. Ai nevoie de un analgezic asa cum ai nevoie de prezervative, servetele sau hirtie igienica. Care e problema, de fapt? Este pur si simplu o chestie utila. E un subiect despre care nu am prea auzit sa se discute, dar la care nu inseamna ca nu s-au mai gindit si altii, nespa?

Gardul Spitalului Judetean Ilfov este de-a dreptul banal. Dar conteaza din ce parte il privesti si cu ce treaba ii treci printre porti. Numai ca in plina era a unui sistem sanitar plin de distrusi, in care dupa ce treci pragul spitalului trebuie sa te astepti la tot ce e mai rau, si in vremuri cu minimum un scandal medical pe zi, parca imaginile de mai jos prea frizeaza cinismul nascut din prostie si dezinteres fara margini.

Chiar daca respectivul spital se afla in Bucuresti, pe Bulevardul Basarabia, caracalismul national nu tine cont de adresa ori asezare pe harta. Nici n-as face vreun pariu ca stralucitul manager care a oferit companiei de pompe funebre spatiu de inchiriat in interiorul spitalului nu este mai mult decit mindru de artificiul sau de marketing. Citat fictiv: „Am observat ca, oricum, in spitalul nostru majoritatea pacientilor fie vin in faza terminala, fie ii aducem noi pina acolo. Oferim familiilor indoliate avantajul unor servicii integrate, de ce sa mai punem oamenii pe drumuri?Oricum, nici un pacient nu s-a plins de serviciile noastre pina acum…” Musai de remarcat numele chiriasului!!!