VANGHELIE CA MONEDA DE SCHIMB

luni, 24 martie, 2008 la 10:22 pm

De citeva zile, ma chinuie un gind. Vanghelie poate fi creditat cu sanse la Primaria Capitalei doar de niste nebuni, de niste calatori din trecut sau, poate, de niste turisti straini carora Marean sa le prezinte citeva numere de circ. O jonglerie, un monociclu, o scamatorie cu carti… De joc, bre… Nu cred ca un om intreg la minte, care a trait in Romania in ultimii zece ani, poate gira potentialul de succes al unui astfel de personaj, fie succesul asta chiar de marimea unui scaun de primar. Deocamdata nu mi s-a parut ca libretul acestui tip de opereta ar fi unul prea complicat pentru aceia care l-au interpretat pina acum.

Ei bine, de-asta eu interpretez graba lui Geoana de a-l unge pe Marean catindat la Capitala ca pe un gest al capitularii cu mult timp inaintea inceperii bataliei. PSD are pesti mai mari si mai grasi de prins in mincioc. PSD vrea guvernare, vrea o revenire, vrea sa prinda unul dintre ultimele trenuri care i-ar putea scoate din sterpul si plictisitorul Baragan al problemelor interne, al penumbrei politice din ultimii doi-trei ani. Capitala e prea portocalie pentru PSD si, pe buna dreptate, ce alegi intre a nu cistiga nimic si a cistiga cite ceva, pierzind constient pe alte planuri? In spatele febrei lui Geoana, parca aud „uite, ca sa vezi ca sintem baieti de comitet si ca vrem sa nu ne uitati, considerati ca, in ceea ce ne priveste, Capitala e a voastra inca patru ani”. Un gest diplomat si, desigur, prefacut, din moment ce toata lumea ar trebui sa inteleaga ca sansele PSD sint inexistente.

Probabil ca si „seniorii” stiu asta. O stie si Oprescu, pe care il aud ca prin ceata declarind nervos ca „m-am saturat sa fiu papagal”, referindu-se la propriile candidaturi din trecut. Dar, in ceea ce-i priveste pe ai batrini, strategia lui Geoana probabil ca este de neconceput. Orgoliul senectutii e prea puternic pentru a accepta o asemenea varianta. Pe principiul asta cam puturos al stravechiului „sa nu precupetim nici un efort”, Geoana are noi motive de panica, produse, ca si pina acum, tot de propriii colegi.