HRANIND O IDEE

sâmbătă, 19 ianuarie, 2008 la 10:52 am

Cum freamata conglomeratul organic, cum se lasa el scuturat de fiorii fiecarui gind sau capat de ata pe care ar putea, mai apoi, sa scrie „proiect”… Cum speculeaza imaginatia fulgul firav al ideii, esenta nucleului imaterial ce trebuie sa devina „ceva”… Sovaim, la inceput ne e frica sa-l atingem, sa nu-l topim, sa nu-l stricam, sa nu-l speriem. Cind naste, insa, un dram de perspectiva, parca ne vine mai usor sa-l apucam dintr-un punct. Minuscul, nesigur, dar l-am apucat. De-acolo poate linistit veni  tavalugul. De idei suplimentare, de notite si adnotari, cu sageti, semne de intrebare si puncte ingrosate, „sa nu uiti!”. Sacul de proptele si straturi in care incepi sa-i asiguri picaturii primordiale un incubator in care sa o aperi, dar in care sa-i si lasi spatiu sa se dezvolte. Variante, stersaturi, taieturi, potentiale directii, scormonirea si verificarea asidua a mediului in care, cind va fi trecut de prima copilarie, o vei invata sa mearga singura.

Cred ca o noapte nedormita din cauza unei idei bune nu e niciodata o noapte pierduta. O idee proaspata, daca nu este una criminala sau, in fine, din orice ungher al abjectului, merita oricind o noapte de framintari si perpeliri ale intelectului. Chiar daca abia in zori sau dupa inca o noapte verdictul sta scris in tonuri cenusii: himera. Asta in cazuri fericite, desigur. Pentru ca himerele, prin natura lor perfida, se dau in vint dupa viata buna si prospera in sinea unui bintuit de cariera. Sint idei care nu merita nici macar un minut de reflectie, altora merita sa le dedici o viata. Din fericire, a mea e simpla, iar majoritatea lucrurilor care o vor face puternica imi stau la indemina sau imi sint foarte usor de apropiat.