GRAMO, SUBSTANTIV COMUN

luni, 15 octombrie, 2007 la 8:01 am

O noua familie lexicala imi naste in scafirlie, sugerata de tot acest circ dizgratios al scrisului despre nimic si nimicuri, in combinatie cu o apetenta tulbure si puturoasa pentru exhibitionism. Va ofer astazi, celor care nu scrieti despre tintarii omoriti pe pereti si despre ce culoare are ala micu-n pampers, despre ce mai fac diverse tirfe internationale si despre cum sa ne cretinizam progenitura cu televizoru-n fata inca din primele luni de existenta, substantivul comun „gramo”.

De astazi, este gramo tot ce poarta stampila „degeaba” sau „ca sa fie”, tot ce nu exista decit pentru a hrani minti incete si goale. Adjectivul „gramolous” va fi folosit pentru adunaturile sociale de retarzi cu apucaturi emo, care incearca sa-ti demonstreze prin simpla lor prezenta ca prezervativul merita un muzeu si cite un monument gigantic in fiecare capitala a lumii. Si cite unul mai mic in orase gen Petrila, Petrosani, Zimnicea sau Mioveni.

Unul care va bate cimpii in scris fara sa ofere nimic esential de gindit, de folosit sau de analizat, va fi un gramo si se va face vinovat de gramozitati. Unul care va abuza de continutul youtube, myspace, de jucarioarele electronice care arata ca niste mileuri impletite pe televizor si ca un peste de sticla pus pe mileu va intra in categoria gramozorilor. Exhibitionistii care isi expun fara pic de rusine si ratiune copiii pe internet si care le dedica bloguri fara sa-i fi intrebat si pe ei daca sint de acord vor fi gramofanti. Din familia de cuvinte mai pot face parte: gramoftangiul, gramonanistul, gramolingaul, gramobsedatul, gramofanaticul, gramosoficul… Lista este deschisa.

Familia Gramo, aceasta familie Addams a blogoragiei in limba romana.