În ciuda faptului că nenea şi-a cerut cu sîrguinţă ştergerea clipuleţelor de pe tot You Tube-ul, la mine e încă disponibil. Nu şi în contul de YT, însă. De unde rezultă că  utilizarea plug-in-ului nu dăunează deloc sănătăţii. Ceea ce înseamnă că linkurile din YT există încă, doar clipurile luate cu embed fiind afectate de „marea reparaţie”. Dedic linkul de mai jos deopotrivă fanilor şi indispuşilor, cu menţiunea „dacă doriţi să revedeţi”. Că tot se face aproape un an de la „premieră”.

ZE LINK

Nici trei mii de bilete vîndute pentru recitalul din seara asta, de la Polivalentă. Sala aia e urîtă cu spume şi cînd e plină, darmite pe jumătate goală. Mi-e greu să cred că Blunt n-are măcar şase-şapte mii de plătitori în România. Oare să fie de vină capacitatea de promotor a Intactului? Oare doar atît pot antenele, gesepeurile, radiourile, mîndrele onlainuri şi toate celelalte vehicule de mare succes ale „corporaţiei”? Cam nasol…

La începutul anului mă întrebam cui foloseşte şi la ce e bună „oala cu smalţul sărit” din spotul Napolact. Ei bine, acelaşi spot zice azi doar „oala bunicii mamei” şi nici o vorbă despre ciorciobuta ruginită cancerigenă. Imaginea urechii ciobite rămîne pe ecran, dar nu simultan cu menţiunea despre oală. Adică nostalgia e acolo, iar pericolul e ceva mai mic. Hai, în varianta următoare punem vechitura în cui şi o înlocuim, la fel de nostalgic, cu o oală nouă şi frumoasă? Hai, bre, că nici asta n-a durut…

Abia azi am văzut-o pe-asta. (merci, Fratello!) O pun la insectar numai în virtutea relaţiei de lungă durată cu protagonista, dar întrebarea e răutăcioasă, e un pic „a la Gaiţă” din vremurile bune.

Cam aşa s-ar putea rescrie proaspătul slogan al Prima TV. După ce, la sfîrşitul anului, găselniţa (altfel foarte bine cîntată şi filmată) de inspiraţie robbiewilliamsiană a cam lăsat rece privitorii majoritari, producătorii simt nevoia să dea explicaţii poporului despre cam ce au vrut ei să spună cu americănismul culean pre altă limbă. Feţele postului au fost chinuite la o nouă serie de fimări, în care explică pre limba română cam ce vrea, de fapt, treaba cu entertainu’, cum o să te cuprindă brusc pohta de viaţă şi de ţopăit pe călcîie uitîndu-te la chiloţăreli cu Ernest, gîndaci cu Mariana, şchimb de mame cu orăşeni la ţară, trăzniţi în C.A.P.O etcetera. E ca şi cum CNA-ul i-ar obliga pe advertiseri să pună la sfîrşitul fiecărui spot cîte un copylaităr să explice telespectanţilor ce-a vrut el să esprime despre detergentul sau despre benzinul din imagine. Şi zău că unii ar merita lovitura asta de pedeapsă.

Destul de jenant, chiar dacă le-o fi spus cineva că pulimea din targetul Delaco nu suportă filmele româneşti şi n-a fost niciodată la cinematograf. N-aveţi cum să negaţi că spotul „împrumută” din scenariul „Filantropicii”, mai ales că secvenţa din film  e, ca să zic aşa, unică. Asta pe la formă. Că pe la fond mă întreb cam cîtă sănătate zace prin toţi emulsificatorii şi prin toate surogatele din chestia asta moale şi aproape insipidă pe care încearcă Delaco s-o treacă drept sănătate curată. Sau Nea Toni le face la el acasă, după reţetă tradiţională, de la stînă? Behehehe!

Bonus hrană grasă pentru principii naţionale despre muşchi şi culturişti, forţă fizică versus flotări pentru creier. Apropo de grăsimi, parcă reglementările din industria lactatelor zic că proporţia la caşcaval tre’ să fie undeva între 40% şi 50 %. Iote ce zice unii care n-are muşchi pe piept: „Caşcavalul conţine grăsimi animale saturate aterogene care pun în pericol sănătatea sistemului cardiovascular.” Aşa că s-a cam sfărîmat şi cărămida cu care se băteau în pepturi autorii campaniei în momentul în care CNA interzisese difuzarea spoturilor la TV.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oTPZkLV0jzI]

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=IlWJRsIopb4]

Ştiaţi că în viaţa fiecărui bucătar, profesionist sau amator, există zile în care nu iese absolut nimic? De-asta n-am scris nimic despre ce-am făcut încercat să fac pe 31. Am stricat o compoziţie pentru fursecuri cu ciocolată şi am decis s-o arunc abia după ce am produs o tavă de…nici nu vreţi să ştiţi. Apoi am belit şi o cremă pentru tort, noroc că a salvat-o Doamna. Apoi am tăiat două maioneze de muştar. Apoi a cedat becul din bucătărie. Ducă-se!

Sau ce, credeaţi că talentoşii de noi pocnim din degete şi iese totul perfect de fiecare dată? Ştiu o grămadă de oameni care se ţin departe de bucătărie pentru că primele încercări mai complicate decît cartofii prăjiţi au eşuat cu strigăte. Pe de altă parte, există oameni care gătesc la televizor şi din mîna cărora n-aş mînca nici măcar o chiflă. Una e talentul, alta e pasiunea şi cu totul altceva perseverenţa. Gătitul după „standarde” şi figurile de mari chefi mi se par aberante în condiţiile în care avem din ce în ce mai puţin timp, iar audienţa ar putea învăţa cîte ceva de la toate emisiunile-astea de căcat.

Sau producem la TV doar pentru ca audienţa să saliveze abundent şi să înghită în sec? Gătitul acasă e cool, mai ales cînd te-ai plictisit de mîncat prin oraş, de ţepe, de plătit cît nu face, de ospătari idioţi şi de şefi de sală care mănîncă doar în restaurentale în care lucrează. Prînzul la birou, din caserolă, poate deveni un adevărat regal dacă preferi să te respecţi şi să te bucuri de propria creativitate şi de propriul talent. Şi, mai ales, să-ţi cîştigi confortul mental generat de faptul că ştii exact ce mănînci.

Şi mai ştiu cîteva sporturi pe care le-am putea practica anul ăsta. Gătitul în gaşcă, gătitul în weekend, pentru prieteni şi familie, prînzul de la birou, gătit prin rotaţie de fiecare conţopist din echipă. E posibil ca în 2009 unii dintre voi să se gîndească de două ori înainte să intre într-un restaurant şi mi se pare absolut firesc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne întoarcem la sanvişuri şi la cutii de pateu. Uite o rezoluţie potrivită pentru anul ăsta: cum dăm mai puţini bani pe mîncare şi cum mîncăm mai sănătos în 2009? S-ar putea să vă propun cîteva soluţii, dar asta nu înseamnă că declar război cîrciumilor.

• Nicoleta Drăgan s-a întors pe blog, da’ scrie puţin şi rar :p
• Mişu are un stil aproape cuceritor
• Trecînd pe la copila blondă, l-am descoperit pe pamflezist, căruia din cînd în cînd chiar îi ies catrene senzaţionale
• Cred că marea problemă a gimnastului şpagatist e că, obişnuit fiind să vorbească mult, e cu totul particular la scris
• Există vreo lege sau vreo tradiţie populară sau vreo superstiţie morbidă care obligă televiziunile dinRomânia să difuzeze în primele zile ale anului numai filme vechi şi proaste?

Noaptea, cînd dorm obosiţii de la CNA, Antena 3 scapă spoturi publicitare în calupurile de promo. Azi-noapte, exact înainte de ora 1:00, promo cu „News Magazine” (premium rău numele-ăsta) şi apoi spotuleţ nevinovat la totulredus.ro. Eu înţeleg că agregatorul de oferte şi discounturi aparţine Antena 3 SA, că asta scrie şi în footer, da’ bănuiesc că e un business de sine stătător, nu vreun cioc şou în care vorbesc doar laptopurile între ele, nespa?

Dacă aţi văzut cumva filmul ăsta sau dacă-l veţi vedea la un moment dat, dincolo de tot ce vi se va părea nasol, prost făcut, aiurea sau mult mai slab în comparaţie cu filmele fantasy pe care le-aşi văzut pînă la el, ar fi bine să ţineţi cont de un lucru: este primul film făcut în România pentru „afară” în care efectele speciale şi cam tot ce înseamnă CGI au fost produse acilişa, în glodul mioritic. Corect, n-au arătat toate chiar „smanes”, „occi” sau „beton”, ca la americani cum ar veni, dar fiţi şi voi un pic mîndri că, totuşi, e o premieră. (Later edit: la cabral e hemoragie de critici de film şi experţi pe tema asta.) Din punct de vedere al strategiei de business cu pieţele străine, mişcarea MediaPro Pictures este, ca de aproape fiecare dată, mai mult decît inteligentă, portofoliul de servicii MPS îmbigăţindu-se cu o linie la mare căutare printre producătorii de filme cu buget mare, care vor să plătească mai puţin şi să se distreze mai mult, de banii economisiţi. Mai multe despre MediaPro Magic, în secţiunea dedicată pe site-ul MediaPro Studios.