Posturi cu tagurile: "muzica"

Vorba unui cintec vechi al lui Gyuri Pascu, „nana, DODA si-alte doamne”… Gindul de astazi scrie despre o o poloneza cu IQ 156 si cu creierul mai tot timpul la vedere. Mai aflam ca fata e membru Mensa. Fata cinta rock, dupa cum veti vedea mai jos, da’ cre’ ca ar putea sa cinte si la trianglu sau la piculina si efectul ar fi acelasi. Luati de-i verificati IQ-ul si dimensiunile cerebrale.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=7t520qkmPgI]

…si v-ati certa in permanenta, daca ati avea o mama soprana, care nu-si poate exprima nemultumirile pe adresa progeniturilor decit la tonalitati inalte, daca ati fi un fiu sau o fiica razvratita, care in fiecare seara trebuie sa duca munca de lamurire cu mama lor asupra „ce se cade” si „ce nu se cade” in societate.. Ei bine, daca ati fi ceva din toate astea, acum ati avea parte de Jimi Hendrix 20th Century Masters-The Millennium Collection-(Remastered)-2007. Cu toate alea bune-bune, pe care cind eram mic le aveam pe o caseta electrecord, cu coperta verde.

Simbata, pe linga Herastrau, am gasit un fluturas in parbriz. Trei ani de Taverna Sirbului Bucuresti, sase ani – Sinaia. Curat potriveala. Plus concert aniversar Marius Mihalache. Sun pe loc, cu teama ca n-am sa mai gasesc nimic liber, fac rezervarea si deja mi se pare suspect ca a fost atit de simplu. Fugisem in ultimii doi ani de taverna asta, alungat de portiile enorme, de sarea in cantitate excesiva si de faptul ca aproape totul plutea intr-un ocean de grasime, Serbian style.

Fasionably early, ca doar era concert, ne facem aparitia pe la sapte. Salonul de jos – aproape gol. La etaj, idem. Probe de sunet. E bine, baietii se incalzesc, am ajuns la timp. Putin deconcertati de pustietate,

Ca sa vezi potriveala. Acum doua seri cautam infrigurat pe youtube Kumm, cu „1000 de chipuri” doar pentru ca aveam chef de asa ceva dupa ce citisem o insemnare pe un alt blog. Azi ma suna un individ sa ma-ntrebe daca nu vin la concertul de lansare al lui Byron, fostul vocal si, cred eu, epicentrul inspiratiei Kumm. Si-am pornit. Later edit: patru piese de pe album, in pagina Byron din myspace.

Byron inseamna astazi Dan Byron, Costin Oprea (p’asta il stiu, e pitestean, ‘ai noroc, Costi!), Cristi Matesan (il stiti sigur, tobe, a bagat cu o gramada, eu l-am vazut cu Spin si in trupa Loredanei, bun de tot!), 6fingers si Gyergyay Szabolcs. Si inseamna foarte bine. Daca in Kumm aveam doar senzatia ca

The Shirelles – „Baby, It’s You”, piesa care ilustreaza conceptul „la dolce vita” folosit si sustinut atit de bine de catre Peroni. A mai fost cintata si de Beatles, si de multi altii. Iata si un clip, ceva mai…arty.

Asta pentru ca multi, covirsitor de multi dintre locuitorii activi ai orasului asta n-au apucat s-o pupe pe Mimi, sa-l plimbe pe Bruno sau sa bata mingea pe unde si-a marcat Apa Nova teritoriul. „Olivia Ruiz – J’traîne des pieds”

…sau „cind un spot publicitar e 90% muzica”. „Casuta ta cu Dolce in ea” si Fiat Bravo.

Prima. Mi-a sunat cunoscut de cind am vazut spotul prima oara. Intre timp i-am dat de urma, e un cintec traditional finlandez, Levan Polka, cintat de Loituma. Daca nu stiati unde ati mai auzit-o, Google mi-a adus aminte de acuzatia de plagiat la Todomondo si piesa pe care au prezentat-o la Eurovision. Ma doare in cot de plagiat, ma bucur ca am descoperit Loituma. De auzit „Menuetti”, „Mikaelin kirkonkellot”, „My Kantele” si ce mai gasiti.

Cu siguranta ca nu-i o noutate pentru prea multa lume, eu am doua albume de citeva luni. Fata asta zice bine, ma face sa ma gindesc la Tracy Chapman, pe care am ascultat-o atit de mult anii trecuti, incit aproape ca nu mai suport s-o aud intre timp, chiar daca imi place in continuare. Delicata si sensibila, insa pastreaza asprimi africane si tonalitati de-a dreptul tribale pe anumite pasaje. E reggae, e soul, e pop? Ce conteaza? Enjoy!

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=F_laMjmR5nM]

Ma grabesc sa va transmit starea euforica in care ma gasesc. Sure…e doar o alta zi de marti, m-am trezit in acelasi pat de care sint mindru, pe aceeasi saltea inteligenta care nu-mi dezamageste coloana nici dupa doi ani, linga aceeasi nevasta care se incapatineaza sa ma faca sa o iubesc de cinci ani. Mic dejun in fuga, converses, jeans, black shirt, sacul samsonite care ma face sa ma simt mai tinar si mai liber… Autocar la Buftea, decorurile pe care le stiu deja de ceva vreme, soare decent. Vedeti? Nimic special. Sa fie, oare, faptul ca mi-am reactivat walkman-ul sony de doi giga produs in „malaysia”? Ascultati / vedeti mai jos, poate se transmite…

Ce voi tine minte: ca i-am vazut la mine in tara, ca „Lips” a fost inegalabil din toate punctele de vedere, Keith e tot tatic indiferent de cit de stoned sau darimat poate sa para, ca trupa de acompaniament a sunat ireprosabil, ca negresa din backing m-a cutremurat, ca au avut toti chef de cintat, ca, in fine, scena a fost monumentala. Si ca a fost cel mai bun concert pe care l-am vazut pina acum in Romania. Cred ca a reusit sa depaseasca pina si amintirea lui Rock ’91. Cine nu stie despre ce vorbesc, sa-ntrebe.

Ce vreau sa uit: ca beghesistii confiscau la intrare sticle cu parfum din posetele fetelor, ca aia cu bere si cola s-au organizat de parca erau la primul concert de proportii, ca am avut un public in majoritate needucat si incapabil sa se ridice la inaltimea oaspetilor, ca in tribune erai admonestat din spate daca aveai tupeul sa te ridici in picioare, ca pe teren utupanii se dezbracasera de cald si se lipeau umed de cei din jur si ca multi au plecat dezamagiti ca n-au cintat „Angie”.

Vorba oii blonde cu talisman: „A fost extraordinar, si show-ul, si spectacolul…”