Posturi cu tagurile: "marketing"

Când mai prezinți credibilitate doar un deget sau două, pe fundul paharului, iar toată lipsa asta se răsfrânge acut asupra business-ului de care ți-ai legat indivizibil numele.

Când ai trăit ani de zile cu senzația profundă că ești cel mai inteligent și cel mai inovator și cel mai sexos individ de pe o piață, ai înjurat pe toată lumea în consecință, i-ai tratat pe toți ca pe niște păduchi și unii te-au felicitat pentru cât de bun manipulator ești tu (mai ales familia și subordonații lingăi).

Când realizezi că mulți dintre ăia care te-au înjurat constant de fiecare dată când ai făcut o tâmpenie nu erau chiar toți plătiți de concurență și când ajungi, târziu, la concluzia că ai face mai bine să renunți la aerele de superioritate și de atotștiutor.

Când nu mai ești sigur că știi nimic din ceea ce credeai că știi, când minți cu ușurința cu care bei apă, când se cam duce totul dracului și când ultima ta carte crezi că e sinceritatea „de PR”.

Când ani de zile ai încercat să lași pe dinafară exact pe aceia care ți-au finanțat himerele și nici măcar asta nu ți-a ieșit.

În fine, când din mare patronaș te transformi într-un micuț funcționăraș dar obsesia ta rămâne aceea a salvării aparențelor,

nu uita să-ți faci blog. :)

Articol-răspuns pe grupul „Marketing 24/7” deschis de Ciprian Stăvar pe LinkedIn. Subiect: Marketingul este arta sau stiinta? Seth Godin spune: „It’s both, and that’s the problem.” Voi ce parere aveti? Iata articolul lui Seth Godin.

O să vă spun o poveste scurtă, are legătură cu vremea în care, pentru opt luni, am abandonat cariera de „piarist” în formare în România şi m-am îmbarcat ca ajutor de băgător de seamă pe un vas de croazieră al unei foarte celebre companii de profil, Princess Cruises LTD. Bermuda, parte a gigantului P & O.

Printre multe alte chestii mai mult sau mai puţin fascinante, am descoperit acolo două tipuri de ospătari.

Omul de ştiinţă. Adică acel ospătar pentru care SERVICE înseamnă rigori respectate la micron, procente fixe de zâmbet profesionist, dexteritate, experienţă etc. Un foarte precis cunoscător al meniurilor, cu intuiţie bine antrenată în ceea ce priveşte dorinţele şi calibrul pasagerului din faţa lui. Sigur, ar fi ridicol să spun « matematică pură », dar păstrând proporţiile nu m-aş hazarda foarte mult.

A doua categorie, Artistul. Ăsta probabil că nu se ridica nici la jumătate din rigoarea profesionistului, ştia mult mai puţine lucruri despre set-up, ordinea preparatelor la masă, uzanţe în “ospătăria” internaţională şi aşa mai departe. Făcea abstracţie de cele cinci stele fluturate cu preţiozitate pe blazonul companiei şi improviza foarte mult. Excela dintr-un singur punct de vedere: îi oferea pasagerului un întreg spectacol.

Dar nu neapărat. Cică un distribuitor de materiale de construcţii din Oradea a făcut anii trecuţi nişte biznis cu vestiţii fraţi Micula, aka Chemical Brothers. Ăştia din urmă aveau ceva bănişori de dat primilor, dar stând ei cam prost cu lichidităţile (fină asta, nu? fruti freci – lichidităţi, ha?) au căzut la pace să restituie datoria în bere. CUm ar veni, în câteva camioane de bere.

Băjeţii cu ţimentul şi vopselele pun rapid de o promoţie tradiţională, cu sticle de bere puse în sacii cu prafuri de construit sau lipite cu scoci pe găleţile cu lavabilă. Vestea s-a-mprăştiat urgent, astfel încât meşterii de pe şantierele româneşti de construcţii pe care, prin absurd, se mai lucrează deocamdată, au luat cu asalt paleţii cu marfă livrată la botu’ calului, în căutarea licorii spumoase.

Într-o situaţie mult mai dificilă se găsesc depozitele şi magazinele de profil, care nu mai pot stoca găleţile cu vopsea în afara incintei, de teama hoţilor. De remarcat şi demersul creativ al situaţiei. Gama de produse poartă numele „Ana”. Sloganul promoţiei este „Ana are bere” :)

• Dacă-l ştie cineva pe genialul care s-a îngrijit ca „Manual de branding”, a lui Olins, să iasă pe piaţă cu ditamai  dezacordul chiar pe prima pagină, să-i spună că mi-ar plăcea să-l cunosc. Sau nu.
• Oare de ce nu mă convinge nici cît negru sub unghie recomandarea lui Pascal Bruckner, proţăpită pe supracoperta unei cărţi poliţiste suedeze?
• Oare la Medicină o exista prin anul VI ori în perioada Rezidenţiatului  vreun curs de  „psihologia pacientului”? Există prea mulţi medici care au senzaţia că pot pune semnul egal între leguma cu Alzheimer şi un bolnav care încă mai vorbeşte, mănîncă singur, nu se cacă pe el, d’astea…
• Note to self: să nu uit să scriu într-una din zilele viitoare cîteva rînduri despre cît de tare, cît de profi şi cît de bazat e ziarul Cancan. Nu daţi cu roşii! Indivizii ăia chiar ştiu ce fac.
• A! Panseul sezonului. Am dat-o ieri şi pe Twitter, dar merită pusă şi aici, la insectar. „Tu nu ai fumat mult, ai fumat mai repede decît alţii. Astfel, ţigările tale s-au terminat mai repede decît ale altora.” Pot să spun „genial”? Naşule, trăi-ţ’ar trigliceridele!
• Ştiţi că am un frate? Ei bine, în deplină cunoştinţă de cauză şi complect conştient de gravitatea spuselor, îmi exprim convingerea fermă că „nu există-n lumea asta frate ca al meu”.
• Hohoscop se-mbracă frumos, se pregăteşte de Paşti, aşa că se-ntoarce cu faţa imediat după ce trece zodia mielului. Asta ca să nu vă stea drobu-n gît de grija lui.

„IN AN ABSOLUT WORLD, din fire s-ar împleti poveşti şi s-ar ţese vise. În fiecare obiect vestimentar creat de Kinga Varga,  această viziune s-a împlinit. Riviera 2009 a trecut dincolo de convenţii, coborînd manechinele de pe catwalk pentru a le aduce mai aproape de invitaţi, interacţionînd cu ei şi creînd o lume in sine. Atmosfera de vacanţă a fost recreată printr-un decor deosebit al unei plaje pline de culoare şi veselie, în care simţeai soarele orbitor şi nisipul, auzeai sunetul valurilor şi al pescăruşilor şi te simţeai atras de jocurile fetelor de pe plajă. Acest concept atipic al prezentării nu numai ca a pus în valoare armonia intregii colecţii vestimentare, dar a reuşit să scoată în evidenţă şi unicitatea fiecărei ţinute în parte.”, ne spune comunicatul Odyssey despre un eveniment la care nu am reuşit să ajung. Probabil că imaginile vă vor spune mult mai multe.

„Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. Trebuie să începem cu noi, să redescoperim ce-i al nostru. Valorile, tradiţia, cărţile cu care am crescut. Care trebuie să fie în fiecare casă. Pe care să le dăm mai departe. Nu uita niciodată asta. Redescoperă. Citeşte!”

Dragă Marius Tucă, uneia dintre „rîmele care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus”, uneia dintre „victimele incompetenţei proprii„, unuia dintre „onaniştii ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului” i-a plăcut să audă în seara asta că, de pe 18 martie, o să găsească în fiecare miercuri o carte aproape obligatorie, împachetată în Jurnalul Naţional.

I-a plăcut şi ce ai scris dumneata mai sus, dar şi că toate cărţile-astea pe care vă propuneţi voi să le vindeţi vreme de doi ani nu sînt îmbrăcate în muşama. Copertă din hîrtie texturată, folio auriu, supracopertă… Adică un alt fel de a spune decent că, pe vremuri de criză, poţi să faci lucruri faine cu o părticică din vagoanele de bani garate în anii precedenţi. E bine că Marin Preda, că Eliade, că Serghi, că Mateiu Caragiale, că Sorescu, că Fănuş Neagu, că Nicolae Filimon.

Ei bine, dragă Marius Tucă, „ca să nu mi se vadă sufletul mic şi egoul mare„, aş putea spune, la sfîrşitul acestui gest dezinteresat pe care-l fac faţă de un prieten, că e doar o întîmplare că toate astea se vor petrece acolo unde dumneata eşti „în capul trebii” (eu nu sînt oltean, dar se-ntîmplă să-mi placă prazul şi Marin Sorescu). Aş face-o cu siguranţă, dacă „aş pluti în deriva propriei conştiinţe„. Şi poate că ţi-ar conveni, că te bănuiesc modest. Sau poate doar neştiutor a te purta în situaţii de laudă. Uite, aici semeni puţin cu onanistul ce mă aflu.

Oare s-o iau ca pe o invitaţie sau ca pe un task?

Nici trei mii de bilete vîndute pentru recitalul din seara asta, de la Polivalentă. Sala aia e urîtă cu spume şi cînd e plină, darmite pe jumătate goală. Mi-e greu să cred că Blunt n-are măcar şase-şapte mii de plătitori în România. Oare să fie de vină capacitatea de promotor a Intactului? Oare doar atît pot antenele, gesepeurile, radiourile, mîndrele onlainuri şi toate celelalte vehicule de mare succes ale „corporaţiei”? Cam nasol…

Din categoria „ce mai mănîncă şi gura emblemelor naţionale”. Care va să zică o personalitate de top 3 pînă în cel mai înfundat cătun din România, primul nume pe care-l rosteşte pînă şi ultimul american paralitic în momentul în care află că eşti român, îşi lipeşte imaginea de un borhot oarecare, din gama energizantelor făcute în cadă. N-ar fi prima alunecare de acest gen din partea Nadiei Comăneci. În ultimele două ierni a purtat pe la teveuri mesajul de „lamulţiani” din partea grupului Niro, patronat păzit multă vreme de infractorul internaţional de o altă mare stea a sportului românesc, Nicu Gheară. Mă rog, Niro e un mai vechi punct de intersecţie al unor personaje celebre gen Năstase Adrian, Năstase Dana, Silberstein Tal şi al altor apropiaţi ai acestora.

Aseară, la Bursa Mărfurilor Creative (Calea Rahovei 196 A), Odyssey PR a organizat pentru Absolut Vodka, al căror cont l-au cîştigat aproape de sfîrşitul anului trecut, evenimentul de lansare a conceptului „In An Absolut World” pe piaţa din România. Nu intenţionez să vă plictisesc (pe unii) cu explicaţii despre platforma de comunicare. Vă spun doar că „In an Absolut world, everyone is a visionary” şi atît. Pe site-ul lor găsiţi subiectul aprofundat, într-o manieră mai mult decît atrăgătoare, zic eu.

Pentru Absolut, „In an Absolut world” este momentul în care mesajul nu mai vine dintr-o singură direcţie şi în care „social drinking” a devenit cu adevărat „social”. Creativitatea şi performanţa facilitată de interacţiune, bazată pe opţiunea şi pe dorinţele individului. Pretty smart, mai ales venind dinspre un brand care a făcut istorie şi buzz mult prin însăşi creativitatea mesajelor de pînă acum. O să vedem cum se va dezvolta povestea asta şi în România. Sînt mai mult decît curios.

Revenind la party, trebuie să recunosc că le-a ieşit bine-bine. Tavan acoperit cu „nori”, acvarii cu mixuri pe unul dintre pereţi, un „jukebox” touch screen pe care invitaţii şi-au putut ormula opţiunile muzicale în timp real către DJ, două intervenţii de mare efect ale lui Phillip „PacMan” Chbeeb, una dintre revelaţiile de la „So You Think You Can Dance”, adus special de Livehouse, o divizie buclucaşă a Emag!c Entertainment. Altceva? Flare show în spatele barului, multe mixuri de care mi-era dor (Absolut Cranberry! word…), mîncare organică, îngeri provocatori pe post de hostesses şi gazde antrenate.

In an Absolut world, you can be welcomed  by angels. In an Absolut world, you can decide whatever the DJ will play next. In an Absolut world, you can have your cocktails straight from the fish tank. In an Absolut world, I can book my own cloud. Şi aşa mai departe.

Foto. Surse: Odyssey şi Emag!c.

Link-uri:

• Phillip „PacMan” Chbeeb audiţie pentru SYTYCD
• Phillip „PacMan” Chbeeb în SYTYCD
• In An Absolut World
• Odyssey
• Emag!c Entertainment

Au mai scris pe blog:

• Andra Iliaş
• Mihai Buzea