Posturi cu tagurile: "eu"

De azi, sunt un

De când cânt? Probabil că de când eram foarte mic. Nu ştiu ce cântam la trei ani, dar ştiu că am câteva amintiri muzicale foarte vechi. Probabil că de pe la trei sau patru ani. Shine On, You Crazy Diamond şi armonica din C’est La Vie, a lu’ Emerson, Lake and Palmer. Le asculta sor’mea pe casetă ORWO, înregistrată de iubitul ei oltean, student la „autovehicule rutiere”.

Mai apoi cred că am cântat la serbări, la grădiniţă. Nici acolo nu ştiu ce, dar pot să vă spun că şi acum îmi aduc aminte perfect genericul de la „Curierul melodiilor”, emisiunea cu dedicaţii muzicale de pe programul 1 al lu’ „aici Româneşti, Bucuria!”. Mai ştiu genericul de la „Povestea vorbei” şi „Actualitatea românească”, de la Europa Liberă. Apoi am tot cântat.

În şcoala generală, la cor şi la serbări. Tot acolo, la Cântarea României. De multe ori acasă, oricând şi în orice situaţie demnă de lălăit. În liceu am cântat cel mai mult. Mult, cu gura. Printr-a noua, abia intrasem în liceu, am dat cică probă de voce pe terenul de sport, pentru formaţia de heavy metal din liceu. Era condusă de unu’, Turcescu, negricios şi grăsuţ pe vremea aia. La fel ca mine. Nu m-a luat în trupă, că nu puteam să urc prea mult. Eu mereu am fost mai răguşit, bai bluesy. Nu studiasem suficient Judas, Dio sau Minculescu până atunci. O arsesem mai mult pe Phoenix, Sfinx, FFN, Floyd şi ce mai adunase aceeaşi sor’mea pe viniluri sau pe casete. Da’ tot am cântat un pic, mai ales când am învăţat şi vreo patru acorduri fixe la chitară.

N-am dispărut în ceaţă. E doar o perioadă încărcată, am de verificat cîteva grafice :) Săptămîna asta am citit „Povestiri erotice româneşti”, despre care o să vreau să vorbim un pic, după Paşti. Tot săptămîna asta am avut cîteva revelaţii, dar despre astea n-o să prea vorbim. Cel puţin nu aici. Poate în altă parte. Hai, fiţi pătimaşi săptămîna asta. :)

Zicea cineva pe Twitter în urmă cu mai multă vreme că 2009 ar putea fi un an bun pentru renunţat la a lucra pentru alţii şi luat lumea în cap, către independenţă. E drept, de foartă multă dependenţă nu mai sufeream eu de mai mult timp, dar munca la program e clar că-ţi omoară timpul, indiferent de formula în care eşti plătit.

Bun, deci după ce „m-a dat afară”, am decis să mă despart complet de experienţa „internului pe factură”. Poate că şi Victor mi-a făcut poftă, din proaspăta postură de consultant independent. A contat mult şi reîntîlnirea / redescoperirea lui Dorin, pe care-l cunoşteam de prin ’98-’99 şi care mi-a deschis şi el apetitul către egoismul de a construi mai mult pentru mine, de a vinde mai puţine servicii de care să se bucure alţii.

Dincolo de influenţa celorlalţi, a contat foarte mult şi nevoia puternică de a mă ocupa în proporţii mai mari de exact ceea ce-mi place. N-am putut renunţa complet la „prestări” pentru că pasiunile mele mai au nevoie de puţin timp pentru a ajunge să şi producă suficient, dar pot spune cu fermă convingere că în 2009 drumul meu s-a schimbat. În bine.

Doar pe vas mă mai trezeam regulat la ora şase. Asta după ce mă culcam pe la două-trei. Acum mă trezesc la şase în fiecare zi şi nu adorm niciodată mai tîrziu de douăsprezece şi jumătate noaptea. Pentru că la şase scriu mai bine pentru Hohoscop. Aş putea să le scriu de pe-o zi pe alta sau aş putea să programez un set mai mare de texte scrise în weekend. Nu merge. După somn e cel mai bine. Vali are dreptate şi de data asta.

E vineri, deci e zi de bucătăreli masive. La 8:00 eram în Obor. Asta la vreo două ore după momentul de tandreţe imortalizat mai sus. Pînă pe la ora unu evoluez la tigăi, apoi fuga înapoi la cursul lui Castronomicus. Serios, îmi place viaţa mea :). În plus, azi îmi place şi mie Hohoscopul.

De-acum cîteva minute. Eva are două kile nouă sute, exact cît am avut eu la naştere. Da’ io am recuperat repede.

Un pic incoerent, cu gura strîmbă şi cu mîinile-n vacanţă, despre Hohoscop, la Apropo.ro Mulţumesc, @webmyc şi @gsmatei.

Ei bine, de astăzi mai avem o jucărie. Hohoscop este singurul horoscop în care poţi avea încredere oarbă. Pentru că nimic din ceea ce prezice el nu ţi se poate întîmpla. Uneori poate fi amuzant pentru tine, dar de cele mai multe ori te vei distra pe seama celorlalţi. Nu ne pricepem cel mai bine la chestia asta? Deocamdată puteţi citi hohoscopul zilnic, vă puteţi abona prin RSS la tot conţinutul sau doar la hohozodiile care vă interesează. Puteţi trimite fiecare însemnare în mailul cui doriţi voi, utilizînd chiar interfaţa site-ului. La fel de simplu, le puteţi trimite în Twitter sau Yahoo Messenger. Multe alte aplicaţii şi facilităţi sînt în pregătire.

Hohoscop a văzut abia astăzi lumina lui www, dar facerea lui datează de ani buni. Mai întîi a fost un horoscop radio, prin 1999 sau 2000, pe care Vlad Toma îl citea cu abnegaţie în timpul „matinalului” de la bătrînul şi, pe-atunci, mult mai bunul Radio Total 96.9 FM. Pe-atunci îl meşteream din mai multe surse, adăugînd şi din propriile halucinaţii mai mult sau mai puţin umoristice, în doze controlabile.

M-am reapucat de el cu un an în urmă, cînd am rezervat domeniul, am făcut mai multe exerciţii pe o interfaţă WordPress, am arătat şi cîteva mostre unor apropiaţi în a căror părere am încredere. Apoi m-am împotmolit în detalii tehnice şi l-am abandonat. Pînă de curînd, cînd m-am întîlnit cu cine trebuie şi am redescoperit potenţialul jucăriei. Hohoscop nu e vreun tratat de neurochirurgie, dar: e primul produs românesc online de acest fel, are un dram de umor, conţine text original şi poate deveni un obicei zilnic. Deocamdată le mulţumesc tare mult lui Cristi Balmoş pentru că m-a bătut la cap să nu abandonez definitiv proiectul, Cristei Andriescu pentru desenele care au înţeles foarte bine cele scrise şi lui Bubu pentru că a reuşit într-un timp foarte scurt să împacheteze tot circul într-o primă şi foarte beta versiune.

Poftă bună!

Pînă sîmbătă nu sînt chiar conectat. Am lăsat cîte ceva la „macerat”, cît să nu dispar chiar de tot. See you soon.

Na, că tot nu ştiaţi chiar toţi cum arată Copolovici la meclă. Trăim vremuri interesante, potenţatoare de ego. Şi în loc de sunet:
„What would you think if I sang out of tune,
Would you stand up and walk out on me.
Lend me your ears and I’ll sing you a song,
And I’ll try not to sing out of key.
Oh I get by with a little help from my friends,
I get high with a little help from my friends,
Oh I’m gonna try with a little help from my friends. „