Posturi cu tagurile: "despre altii"

N-am salutat instalarea lui Cristi Brancu in studioul de la antena, asa cum nu m-a bucurat nici faptul ca Mihai Gidea a acceptat un post de conducere tot acolo. Pentru simplul fapt ca imaginea pe care Gidea si-o construise pina la acel moment, cu mici deviante inerente, dictate de culoarea politica a televiziunii-partid, era chiar ok. Sleahta adunata intre timp, pofta cu care se infrupta din magariile si ineptiile debitate de cei pe care-i provoaca fara a se implica foarte direct, dar si brandul gaunos pe care si-l construieste inertial antena cu pricina, au toate sansele sa-l afecteze in timp.

Dar revenim la Brancu. Toate bune si frumoase in interviul din TVmania pina la intrebarea legitim contextuala: „Cine refuza invitatia?”.

Fiti amabili, le spune cineva nefericitilor de la Ferrero ca nu se intelege nimic din spotul radio pentru caravana „Kinder Joy”? E cu o fetita care cinta o treaba din care cu mult efort prinzi doar citeva cuvinte disparate. E, practic, in alta limba. Din cauza unor efecte extrem de inteligente, suprapuse peste voce.

Vorba unui cintec vechi al lui Gyuri Pascu, „nana, DODA si-alte doamne”… Gindul de astazi scrie despre o o poloneza cu IQ 156 si cu creierul mai tot timpul la vedere. Mai aflam ca fata e membru Mensa. Fata cinta rock, dupa cum veti vedea mai jos, da’ cre’ ca ar putea sa cinte si la trianglu sau la piculina si efectul ar fi acelasi. Luati de-i verificati IQ-ul si dimensiunile cerebrale.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=7t520qkmPgI]

Chiar daca 26 nu e, neaparat, consacrata ca o virsta a revelatiilor (pentru mine a fost momentul in care mi-am luat lumea in cap si inca nu stiu daca am facut doar bine cu treaba asta) azi ai scris extrem de sincer. Nu-i mai crede chiar pe toti cei care te lauda si ajung uneori la paroxisme aproape erotice cu „iti multumesc ca existi”. Unii sint lingai, altii doar atit pot. In spatele rindurilor pe care le-ai scris astazi sint farimele unor adevaruri imense, pe care probabil ca le-ai ingropat pina acum in superficialitatea jocului in care te-ai bagat. Sau bravezi cu nerusinare si ai reusit sa ma pacalesti si pe mine :) La multi ani.

…si v-ati certa in permanenta, daca ati avea o mama soprana, care nu-si poate exprima nemultumirile pe adresa progeniturilor decit la tonalitati inalte, daca ati fi un fiu sau o fiica razvratita, care in fiecare seara trebuie sa duca munca de lamurire cu mama lor asupra „ce se cade” si „ce nu se cade” in societate.. Ei bine, daca ati fi ceva din toate astea, acum ati avea parte de Jimi Hendrix 20th Century Masters-The Millennium Collection-(Remastered)-2007. Cu toate alea bune-bune, pe care cind eram mic le aveam pe o caseta electrecord, cu coperta verde.

Un motiv serios sa va recomand site-ul filmului „Ingerul Necesar”. Am mai vazut cite ceva facut de Gheorghe Preda si mi-a placut. Povestea filmului mi se pare inteligenta, dar cred ca am sa merg sa-l vad. E la cinema din 19 octombrie.

Si se intoarse Tuca… Si facu exact cum zise in urma cu doua zile: social, neica, oalelei… Si daca asa o s-o tina, pe scandal social, subiecte tabloide si chilotareli, eu unul chiar nu voi fi un consumator de Tuca. Deschiderea cu „Elodia” mie imi tine loc de o declaratie foarte clara de intentie din partea antenei si a lui Tuca: ne servim publicul, care dupa ora 10-11 noaptea fuge la otv. Asta inseamna ca antena constientizeaza calitatea publicului de care se bucura si, de vreme ce Negru sau Mircea Radu nu mai sustin cum trebuie nevoia de povesti a spectatorilor (desi numai eu am fazut o gramada de gramozitati la Din Dragoste in ultima vreme), mergem pe reteta lui Diaconescu.

Eu ma indoiesc sincer ca Tuca va rezista prea mult in ecuatia asta.

Simbata, pe linga Herastrau, am gasit un fluturas in parbriz. Trei ani de Taverna Sirbului Bucuresti, sase ani – Sinaia. Curat potriveala. Plus concert aniversar Marius Mihalache. Sun pe loc, cu teama ca n-am sa mai gasesc nimic liber, fac rezervarea si deja mi se pare suspect ca a fost atit de simplu. Fugisem in ultimii doi ani de taverna asta, alungat de portiile enorme, de sarea in cantitate excesiva si de faptul ca aproape totul plutea intr-un ocean de grasime, Serbian style.

Fasionably early, ca doar era concert, ne facem aparitia pe la sapte. Salonul de jos – aproape gol. La etaj, idem. Probe de sunet. E bine, baietii se incalzesc, am ajuns la timp. Putin deconcertati de pustietate,

Adica e vorba de(spre) bani. E vorba de(spre) imprumuturi. De(spre) depozite financiare si de(spre) tranzactii. E vorba de(spre) dobinzi si de(spre) conditii de eligibilitate. E vorba de(spre) DAE, comisioane, refinantari, asigurari, rate, indice de inflatie, paritate, overnight-uri, leasing…

Si in toate astea, de obicei, nu prea e vorba de(spre) amotii. Adica sint si emotii, dar de tipul „imi da?”, „nu-mi da?”,  „da’ eu pot sa-l returnez?”. Sint si emotiile datei scadente lunare, in cazul ratelor. Dar nu cred ca e vorba de(spre) dragoste si nici de(spre) buchete de orhidee. Cu siguranta e vorba si de(spre oameni), dar parca ne-am maturizat suficient incit sa nu mai halim povesti in care mama banca te tine de minute si te invata sa mergi drept prin viata.

E vorba de(spre) Millennium.

Asadar: cuplul grotesc si sifilitic anda-adam nu era suficient. Pofta de sex inchipuit de minori batuti de parinti cu ranga a mai nascut, brusc, trei personaje: Cioco Cioco (organul andei), Masturbatorul (organ independent, dependent de mina dreapta) si Cretinul care o iubeste pe Scenarista (probabil organul lui adam). Toti porno la liber, toti – neparolati, la indemina oricarui kinder care, plimbat printre linkuri, ajunge sa citeasca din intimplare asemenea timpenii. Ceea ce se si intimpla, avind in vedere viteza cu care ajung in diverse topuri. Ma duc sa vomit.