Posturi cu tagurile: "consumabile"

…si v-ati certa in permanenta, daca ati avea o mama soprana, care nu-si poate exprima nemultumirile pe adresa progeniturilor decit la tonalitati inalte, daca ati fi un fiu sau o fiica razvratita, care in fiecare seara trebuie sa duca munca de lamurire cu mama lor asupra „ce se cade” si „ce nu se cade” in societate.. Ei bine, daca ati fi ceva din toate astea, acum ati avea parte de Jimi Hendrix 20th Century Masters-The Millennium Collection-(Remastered)-2007. Cu toate alea bune-bune, pe care cind eram mic le aveam pe o caseta electrecord, cu coperta verde.

Mare porcarie am descoperit din pura inimplare. Link-ul incercuit in imaginea de mai jos duce catre aceasta pagina. Contextual advertising, ha?

Un motiv serios sa va recomand site-ul filmului „Ingerul Necesar”. Am mai vazut cite ceva facut de Gheorghe Preda si mi-a placut. Povestea filmului mi se pare inteligenta, dar cred ca am sa merg sa-l vad. E la cinema din 19 octombrie.

Si se intoarse Tuca… Si facu exact cum zise in urma cu doua zile: social, neica, oalelei… Si daca asa o s-o tina, pe scandal social, subiecte tabloide si chilotareli, eu unul chiar nu voi fi un consumator de Tuca. Deschiderea cu „Elodia” mie imi tine loc de o declaratie foarte clara de intentie din partea antenei si a lui Tuca: ne servim publicul, care dupa ora 10-11 noaptea fuge la otv. Asta inseamna ca antena constientizeaza calitatea publicului de care se bucura si, de vreme ce Negru sau Mircea Radu nu mai sustin cum trebuie nevoia de povesti a spectatorilor (desi numai eu am fazut o gramada de gramozitati la Din Dragoste in ultima vreme), mergem pe reteta lui Diaconescu.

Eu ma indoiesc sincer ca Tuca va rezista prea mult in ecuatia asta.

Simbata, pe linga Herastrau, am gasit un fluturas in parbriz. Trei ani de Taverna Sirbului Bucuresti, sase ani – Sinaia. Curat potriveala. Plus concert aniversar Marius Mihalache. Sun pe loc, cu teama ca n-am sa mai gasesc nimic liber, fac rezervarea si deja mi se pare suspect ca a fost atit de simplu. Fugisem in ultimii doi ani de taverna asta, alungat de portiile enorme, de sarea in cantitate excesiva si de faptul ca aproape totul plutea intr-un ocean de grasime, Serbian style.

Fasionably early, ca doar era concert, ne facem aparitia pe la sapte. Salonul de jos – aproape gol. La etaj, idem. Probe de sunet. E bine, baietii se incalzesc, am ajuns la timp. Putin deconcertati de pustietate,

Am darimat astazi widget-ul cu Marketonline.ro. Campania de blogvertising s-a incheiat acum vreo doua saptamini, dar aveam niste articole restante, ceea ce restante au si ramas. Eu sint convins ca o editie viitoare ar putea fi mai bine girata. Oprea, hai cu sinteza aia si lasa deschisa condica de sugestii si reclamatii, ca io cre’ ca e destule. Sa stim si noi daca s-au bucurat oamenii de cresterea relevata de trafic.ro, daca au facut si ei un chestionar in paralel sau macar dupa, daca au masurat cumva efortul ala de zece mii de coco. Ar fi pacat sa ramina toata treaba asta la nivel de experiment exotic. Zic.

Adica e vorba de(spre) bani. E vorba de(spre) imprumuturi. De(spre) depozite financiare si de(spre) tranzactii. E vorba de(spre) dobinzi si de(spre) conditii de eligibilitate. E vorba de(spre) DAE, comisioane, refinantari, asigurari, rate, indice de inflatie, paritate, overnight-uri, leasing…

Si in toate astea, de obicei, nu prea e vorba de(spre) amotii. Adica sint si emotii, dar de tipul „imi da?”, „nu-mi da?”,  „da’ eu pot sa-l returnez?”. Sint si emotiile datei scadente lunare, in cazul ratelor. Dar nu cred ca e vorba de(spre) dragoste si nici de(spre) buchete de orhidee. Cu siguranta e vorba si de(spre oameni), dar parca ne-am maturizat suficient incit sa nu mai halim povesti in care mama banca te tine de minute si te invata sa mergi drept prin viata.

E vorba de(spre) Millennium.

Pentru amatorii de reclame vintage, o colectie foarte interesanta de print-ad-uri, de pe la inceputul secolului trecut si pina prin anii ’60-70. Pe clase de produse, asa cum veti vedea. Nu cred ca e o noutate pentru nimeni, dar eu abia acum am reusit sa ma uit mai atent in ea.

El o fi semnat petitia? E ceva in neregula cu baietii aia de la spalatoria auto de pe Buzesti, linga turnul generali. Sint amabili, vorbesc frumos, isi fac treaba exemplar, iti multumesc sincer cind le dai ceva in plus. Nu au nimic din dezumanizarea si din uniformizarea manelizata a majoritatii romanilor care depun munca fizica.

Printre meseriile aproape disparute. Sau, in cazuri foarte rare, modernizate. Tocilaria copilariei mele era in spatele pietei Ceair, unde un tigan batrin si gras cintarea cu atentie fiecare unealta care-i trecea prin mina. Nu prea vorbea cu musteriii, mai mult gospodine cu piese taioase de la masina de tocat carne. Cind ti el inapoia, cutitele erau soioase, pline de unsorile in care le scufunda in timpul ascutirii.

Tocilarul de astazi face chei de fapt. Numai ca treaba asta cu cheile pare atit de plicticoasa pentru el, incit cinci cutite serioase si un satir au parut sa-l scoata putin din amorteala. Meticulos, atent, tacticos. A durat ceva, dar am avut timp sa-i citesc pe indelete certificatele ISO 9001 de pe peretii atelierului. Foto.