Deci automobilistu’ asta este atit de complexat din cauza dimensiunilor si performantelor fierului din dotare, incit pina si anuntul de vinzare suna cam timid si neconvins. Ar mai exista si varianta in care anuntul nu se refera la obiectul purtator de afis, dar n-as baga mina in foc.
Cam asa se intimpla uneori comertul contemporan din Sectorul 2. Pe aceeasi strada, la citiva pasi mai departe, exista un colt care ma proiecteaza brusc in talciocurile comuniste de pe vremuri, in care intreprinzatorii maronii sau maronizati vind tigari netimbrate de la adapostul jachetelor soioase, in timp ce consoartele incearca sa vinda verdeturi si flori direct din portbagaj.
Ce pcfun? Ce pcgarage? Adevarata amenintare vine de unde te astepti mai putin! :D
Si daca, totusi, Base considera ca PDL are nevoie de un super flic-flac de imagine in 2008-2009? Si daca nu mai e atit de sigur nici macar pe sprijinul servilului trust? La antene e inchis, la Pro nu putem spune ca e chiar in gratii, Ringier are investitori strategici de alta culoare, TVR e mort in urban… Si daca se pregateste o mare izbinda a justitiei, care inca s-ar mai bucura cu freamat si ovatii ca macar unul dintre pestii grasi ajunge in tigaie? Mi-ar placea, zau…
Trupa finlandeza SUNRISE AVENUE este cel mai nou nume confirmat pe afisul B’ESTFEST 2008! Trupa va concerta in cea de-a treia zi a festivalului, pe 6 iulie. Sunrise Avenue a luat nastere in Helsinki in 2002, fiind formata in prezent din Samu Haber (voce si chitara), Jukka Backlund (clape), Raul Ruutu (bass) si Sami Osala (tobe), zice comunicatul Emag!c Entertainment, producatorul B’ESTFEST 2008.
In Romania, “Fairytale Gone Bad” a fost una dintre cele mai difuzate piese ale anului 2007, ajungand pe prima pozitie in Top 100 si mentinandu-se inca in top la mai bine de 35 de saptamani de la data lansarii.
Vineri a zis EVZ, dar de dimineata m-a luat prin surprindere rds-ul radioului din masina. Lucru curios, pe care il aflu cu ocazia asta, este ca DEEA, respectiv VIBE, nu figureaza ca achizitie a EDI Romania SRL (detinatorul 21 si Europa FM), ci pe srl-ul lui 21. In fine, conteaza mai putin. Sa fie rebranding, zic, mai ales acum, cind nisa statiilor dance tenteaza pe mai multi investitori din media. Si pentru ca rebraningul este, deocamdata, doar pe post, cu jingle-uri si pachet de identitate audio (site-ul flutura in continuare saracutul logo Deea), sa vorbim putin despre nume.
Sa fi fost vremea de-afara sau „puseul” creativ de duminica dupa-amiaza? Poate ca amindoua, combinate si impinse de la spate de „proofofpudding”. Asa a aratat la final, dar intreaga poveste este in spatele pozei.
Oamenii de la care imi iau cele mai previzibile tepe de incredere sau de caracter sint aceia pe care ma incapatinez ciclic sa-i scot din smircurile indiferentei si ale dezamagirii devenite cliseu.
Weekend-ul trecut am executat, la misto, citiva hamburgeri conceputi de la cap la coada in cunostinta de cauza. Au avut un asemenea succes, incit am primit cereri si ovatii intru repetir.
Vorba veche, din BD-uri: „Ce avem noi aici?” Ei bine, da, oare ce avem noi aici? Avem un kilogram de carne tocata si dreasa pentru ceea ce, in aproximativ doua ore, vor fi citiva hamburgeri despre care stii precis ce contin, pe care ii frigi exact cit si cum ai chef, pe care ii aranjezi in ce combinatii vrei tu. Asta, desigur, cind ai chef de asa ceva si parca variantele din comert nu ti se par chiar tentante. Inainte de a ajunge Muma Padurii junk-food-ului, hamburgerul s-a nascut pe un gratar, intr-o bucatarie obisnuita, din ingrdiente identificabile, care cu siguranta nu contineau resturile de la 30 de vaci, ok?
Cum ziceam: 1 kg de compozitie. Carnea este jumatate porc, jumatate vita. Carne „de lucru”, adica nu vreo minunatie de pulpa sau de muschi file. In hamburger nu se ineaca nimeni daca mai da peste cite-un zgirci, peste cite-o pielita. Atita vreme cit ai ales carnea in cunostinta de cauza si ea a fost tocata sub ochisorii tai hulpavi, totul e ok. Am framintat-o bine cu: sare, piper, oregano, cimbru, patrunjel, un praf turcesc pentru pastrama (nu stiu cum e botezat, l-am luat vrac din Salonic). Deci mai nimic mirobolant pina acum, nu? De preferat ar fi sa amestecam cu mina curata, ca sa fim siguri ca toate miresmele sint bine distribuite in toata carnea, ca sarea s-a topit (mai ales daca folosim sare de mare, grunjoasa). Inainte de ultima framintare am stropit regeste cu sos Worchestershire, prietenul nedespartit si nobil al vacii.
Nu mai stiu cum am aflat, prin ianuarie, despre proiectul reputatie.ro. Cert este ca, interesat fiind de acest demers, mi-am introdus pe 18 ianuarie adresa de miel in slotul de pe pagina principala, „pentru a afla data lansarii”. Dupa enter, in miel mi-a navalit un mesaj automat de raspuns, care zicea printre altele:
Design realizat de
Cele mai voi