SINISTRU

In drumul meu obisnuit de dimineata, un panou imi spune ca „reclama asta va fi aici si miine. tu?” Nu, dragi asiguratori sinistri, reclama voastra absolut jenanta va fi acolo fix atit cit va va permite „bugetul de outdoor” si „platforma de comunicare sezoniera”, adica in cel mai bun caz citeva luni. Eu voi trece si voi tot trece prin fata acelui panou, voi fi acelasi, iar reclama va fi alta si a altcuiva, cu un mesaj mai mult sau mai putin pervers decit al vostru.

Asa cum, daca ma gindesc sa mor MIINE, sigur nu ma va bate gindul sa imi fac ASTAZI o polita de asigurare cu voi. Stiti de ce? Pentru ca ma faceti sa ma gindesc la moarte la ora 9:30 dimineata, pentru ca, in acceptiunea mea, asigurarile sint despre VIATA, despre SANATATE, despre vacante in jurul lumii si bucurii facute urmasilor, pentru ca mesajul vostru penibil este vremelnic. Nepotii mei probabil ca-si vor aduce aminte toata viata de momentul in care ii voi fi dus pentru prima oara la cinema, la circ, la biblioteca sau la curve. Mesajul vostru morbid va fi uitat inainte sa fie memorat de cineva.