De ce nu votez
Nici anul ăsta nu votez. Ca posesor de blog, cât de cât capabil să leg cuvinte în propoziţii şi propoziţii în fraze, vă spun şi de ce. Departe de mine intenţia de a-i convinge pe alţii la absenteism. Fiecare dintre noi este stăpân pe propriile decizii şi sunt convins că nimeni şi nimic nu ne convinge cu adevărat în procesul exercitării unei opţiuni personale. Cred în demersul consultativ şi în corelarea de opinii, dar în niciun caz în influenţarea decisivă din exterior a propriilor principii sau credinţe. De aceea, aleg să vi le împărtăşesc pe ale mele.
Consider Statul şi principiile sale de funcţionare drept învechite şi în completă necongruenţă cu mersul contemporan al societăţii. Instituţia Statului este complet depăşită de mecanismele sociale reale, de cele mai multe ori ducând o existenţă absolut paralelă cu aceea a indivizilor din ce în ce mai teoretic subscrişi „sistemului”. Identific, de fapt, două „sisteme” care există şi se dezvoltă complet idenpendent unul de celălalt: Statul şi societatea.
România în care trăiesc eu este complet separată de entitatea Statului român aşa cum îşi desfăşoară el activitatea. Punctele de tangenţă sunt tot atâtea generatoare de nemulţumire şi de revendicări la adresa Statului: toţi plătim taxe şi impozite despre a căror utilizare nu numai că nu avem urmări concrete, nu numai că nu primim informări exacte, ci aflăm că s-au furat, că s-au dat şpagă, că au ajuns în buzunarele acelora care SERVESC mecanismele Statului.
Şi asta nu e neapărat o trăsătură definitorie românească a Statului. Corupţie găseşti peste tot, diferenţa majoră fiind că doar emai puţin în condiţiile societăţilor care o duc mai bine, care pot duce un trai decent cu banii câştigaţi muncind unsprezece luni pe an. Ceea ce încerc să subliniez este că Statul este cel mai important generator de corupţie la nivel planetar, necum factorul de echilibru sau reglementare al societăţii.
Mă lasă rece campania de procese, încarcerări şi confiscări din ultimele săptămâni. Nu mă interesează cine intră în puşcărie şi de ce, mă interesează că, indiferent de cine a condus Statul român până acum a lăsat sau a făcut ca asta să se întâmple. Şi mă mai interesează că, dacă miza electorală nu ar fi fost atât de aprigă de data asta, cu siguranţă nu s-ar fi întâmplat nici acum. Mă interesează (e drept, până şi asta într-o măsură infimă) că toate lucrurile astea s-au tot întâmplat şi că personajele principale au fost mereu la vedere, la televizor şi în structurile Statului. Nu pot să nu-mi pun întrebări despre calitatea şi intenţiile personale ale acelora care trezesc brusc justiţia la viaţă pentru a o adormi la loc peste două luni.
Mai ştiu că, indiferent câte din sutele de milioane furate vor fi recuperate, utilizarea lor tot nu va fi una cu efecte remarcabile în infrastructură sau nivel de trai. Majoritatea banilor împrumutaţi până acum au ajuns în sistemul de plată a pensiilor şi salariilor angajaţilor Statului, această companie care nu produce, dar consumă mult. Şi banii ăştia nu sunt suficienţi, de unde rezultă că orice am recupera va ajunge tot acolo. Nu lucrez pentru Stat şi nu intenţionez să trăiesc vreodată dintr-o pensie dată de Stat.
Nu mă interesează cine este preşedintele acestui Stat şi nici sub ce titulatură politică se subscriu aceia care formează Parlamentul. Pentru că:
a. Aceste personaje sigur nu vor şti niciodată cine sunt sau cum mă cheamă.
b. Nu mă interesează activitatea lor, nu cer socoteală pentru activitatea lor, nu mai vreau să ştiu ce fac cu taxele şi impozitele pe care le plătesc, accept regula jocului în care plătesc fără să primesc nimic.
c. Nu sunt dezamăgit, nu-i înjur, nu fac nici măcar mişto de ei, îmi sunt pur şi simplu indiferenţi.
Şi toate astea pentru că, de fiecare dată când îmi privesc momentul prezent de existenţă, NIMIC din el nu are absolut nicio legătură cu tot ceea ce înseamnă „Stat”, „sistem”, „politic” şi aşa mai departe. Duc o viaţă complet independentă de toate aceste structuri şi aş putea trăi în orice moment în orice altă conjunctură geografică pe care aş alege-o pentru mine. De când mă trezesc şi până adorm, atâta vreme cât nu decid eu însumi că vreau să aud despre ei, nu ne intersectăm sub nicio formă.
Nu solicit legi bune şi utile pentru că ştiu că nu are cine să le dea. Nu solicit străzi mai bune şi mai trainice pentru că ştiu că nu se vor descurca să le facă. Nu solicit taxe şi impozite calculate mai corect şi mai personalizat pentru că ştiu că singurul lucru important pentru Stat e să colecteze cât mai mult de la aceia care lucrează pentru ei şi pentru cei din jurul lor. Nu cer nimic.
Şi toate astea pentru că misiunea şi existenţa mea mă privesc numai şi numai pe mine, independent de orice decizie ar lua Statul, prin slujbaşii lui, în beneficiul propriilor instituţii. Pentru că până şi în caz de război, probabil cea mai teribilă calamitate prin care poate trece societatea, ştiu că Statul doar îmi va cere, nu-mi va oferi nimic, nu mă va proteja în niciun fel. Şi atunci singura mea decizie logică e să mă duc în altă parte, să iau distanţă de locul în care viaţa îmi este pusă în primejdie.
Mă trezesc, respir, mă mişc, creez, prestez, simt. Produc, iar în procesul ăsta sunt util şi altora, îmi câştig şi propria existenţă. Complet independent de Stat, căruia îi dau o parte din ceea ce eu generez fără măcar să cer ceva în schimb. Dacă eu pur şi simplu nu vreau nimic de la acest întreg sistem, de ce oare să-i dau mai mult decât ceea ce el mă constrânge să-i dau? Cred că e deja prea mult. Abia în cazul în care votul ar deveni obligatoriu prin lege, probabil că mă voi simţi constrâns să merg la urme pentru a oferi acelor străini un vot nul.
Eu am decis să trăiesc fără Preşedinte, fără Parlament, fără autorităţi locale, cu servicii minimale din parte aStatului şi cu interacţiuni minuscule cu el. Prefer să mă exprim altfel decât creîndu-mi speranţe sau aşteptări. Dezamăgirile sunt direct proporţionale cu dimensiunile aşteptărilor create. De-asta nu votez.
Esti tipologia care se muleaza perfect pe acest sistem. Practic esti o creatie a sistemului, cetateanul tinut departe de sectia de votare. Nu ai cum sa schimbi sistemul fara implicare, sa il scurtcircuitezi sau macar sa fi un cal troian. Pentru fiecare votant din urban, prespunand ca are un IQ peste 80, unul de la tara, poate cu IQ sub talpa broastei, voteaza cu un cretin d’al lui.
Pentru fiecare vot, validat sau anulat, se modifica proportia matematica in favoarea unuia sau altuia.
Sistemul te vrea departe si, se pare, tu ii faci jocul :)
Într-o democratie utopică, votul ar trebui să modernizeze statul acesta învechit si încă comunist
Inteleg ca te crezi independent de Stat. Dar esti fix in mijlocul lui. O buna parte din existenta ta si din deciziile tale sunt dictate si controlate de Stat. Aproape nimeni nu poate sa-l ignore. Retragete in munti si acolo, pentru o perioada, poti sa-ti exerciti independenta si indiferenta. Tu esti o parte din masa care, daca nu a creat, perpetueaza la modul dureros acest Stat. Poate tu si altii ca tine iesiti din starea cool de je m’en fiche-ism si puneti umarul la schimbarea Statului. Unii dintre noi ne simtim singuri pe aici si e cam imposibil sa va creem, fara sustinere, un Stat mai bun
Te rog frumos, dă-mi câteva exemple de situaţii sau decizii pe care tu crezi că mi/ţi le dictează sau controlează Statul. Merci.
Ai dreptate, statul nu-ți controlează viața. ești ca Robinson Crusoe pe insula lui. Nu mergi pe șoselele, nu plătești taxe, nu ai auzit de tva 24%. Ești tu și cu tine.
Cred că nu ai citit cu atenţie :)
Frumos spus. Si mai frumos este ca ai reusit sa exprimi ideea fara nici macar o sudalma. Dar noi am simtit cum le maraiai printre randuri.
Chapeau!
Nici măcar nu le mârâi. Merci.
:)) Genul asta de detasare se naste la cei care au umblat in picioarele goale pe nisip alb, in timp ce copii saracacios imbracati razand cu gura pana la urechi se jucau printre palmieri. In lumi unde statul nu inseamna mai nimic pentru cei mai multi decat autoritate bruta si coruptie. Viata e supravietuire individuala. Si valabil si pentru cei care au trait si intr-o alta jungla, a megaoraselor, unde statul este plapuma calda pentru cei care au si il conduc si drama pentru ceilalti. Tot chestie de supravietuire individuala. Noi nu reusim nici macar sa fim intr-una din situatiile astea. Avem un stat care este o parodie a corupto-infractoro-dictaturii latino americane impreunata cu o parodie a egoismului-protectionist-manipulator anglosaxon si cu accente hilare si exacerbate de birocratie europeana. De obicei la aceasta afirmatie ti se spune, atunci de ce nu te cari ? Simplu, pentru ca poti trai oriunde, chiar si aici, considerand statul in care traiesti pur si simplu mediu inconjurator, mai agresiv si neprietenos, sau mai confortabil. Restul..e tot supravietuire individuala. Si daca nu ai asteptari, nu poti sa traiesti vesnice dezamagiri, nu-i asa ?
Mi-a plăcut ce ai scris, Arpad. Şi da, prefer s nu-mi creez perpetue şanse la dezamăgire prin construirea de aşteptări. Şi mediu e cel pe care ni-l generăm tot noi. În general, primim cam ceea ca transmitem în exteriorul nostru. Eu aşa cred. Mulţumesc.
E trist ce citesc aici, e si mai trist ca aud asta din partea unui antreprenor. Dar cel mai trist este ca ai sustinatori din partea unor oameni pe care ii priveam cu admiratie.
Textul de mai sus imi aduce aminte de discursile de inceput ale lui Mircea Badea. Egoism dus la extrem si nici o solutie sau macar o propunere de remediere.
Cum spunea Paul mai sus, se pare ca esti produsul acestui sistem, acel „vecin” caruia ii pasa doar de el, doar de curtea lui, doar de familia lui. In rest, Dumnezeu cu mila. Societate, stat, comunitate? Ce sunt astea? Mie sa-mi fie bine!! Trist, foarte trist!!
Îmi pare rău că te-am întristat, Virgil. Da, cred că fiecăruia ar trebui să.i pese în primul rând de el însuşi şi de cei din imediata apropiere. Nu am propuneri de remediere pentru că probabil nu mă duce mintea să le găsesc şi trebuie să mă resemnez şi să văd ce pot să fac ca să reprezint eu însumi schimbarea. Pot să fiu conştiicios, corect, onest, mai bun cu cei din jurul meu. Şi cred că asta e un job full time. Despre Stat tocmai ai citit ce cred. Despre societate cred că e formată din multe individualităţi bine intenţionate. La fel şi comunitatea. Îţi mulţumesc.
Eh, probabil, cand vom fi mai multi antreprenori pe care sa ne doara-n fund de statul lu’ peste, o sa-i mai dam doar prin gura atentie, impozite si taxe. E cam normala atitudinea asta, statul asta e pentru slugi nu pentru independenti, stapani pe deciziile lor. Eu o sa votez, o fac impotriva lui. Apoi, bineinteles, ma voi intoarce in independenta si indiferenta mea. Si mai duca-se dracului ca nu le suntem datori cu nimic.
Eu cred ca cine nu voteaza, nu vrea nici o schimbare, automat devine complicele sistemului!
Salut,
Tot ce ai scris aici nu e o noutate pentru nici unul dintre noi. Stim cu totii in ce tara traim si toti putem filozofa cu discutii interminabile despre ce merge prost in Romania.
Diferenta intre tine si cei care voteaza este actiunea si speranta ca Romania se poate schimba. Tu ai doar un punct de vedere fara nici o valoare practica.
Pe scurt, nu conteaza ca tu nu mergi la vot. Esti frustrat fara rost pentru ce e Romania. Frustrarea ta nu va schimba nimic niciodata deoarece e lipsita de actiune.
Nu votezi – nu contezi!
Daca crezi doar in individ si nu dai 2 bani pe societate si stat, nu stiu de ce te-ai sinchisit sa scrii acest articol. Judeci un sistem care pentru tine nu are valoare si nici nu iti pasa de viitorul ei.
Poate pe noi nu ne intereseaza ca tie nu iti pasa.
Daca ziceai ca tu nu votezi pentru ca iesi in strada mai ziceam dar asa facand nimic obtii nimic, nihilism curat.
Frumoasa descrierea realitatii dar ca si „votul” tau nu schimba nimic.
3 minute pierdute cu folos, un pic de relaxare :) .
Intr-o tara unde toata gasca politica este formata dintr-o tagma de indivizi care oricum convietuiesc si interactioneaza ca intr-o mare familie mafiota care decide si care-si imparte toate resursele acestei tari d.p.d.v. economic si social, ajutati de un mecanism politico-social imprumutat de la tarile asa zis democratice capitaliste din vest dar care inca nu se pliaza pe forma balcanista-ex comunista mioritica a societatii poporului Roman,mecanism politico social care prin slabiciunile de forma permit inca acum si poate inca cateva zeci de ani ca o categorie sociala care a accesat prima la ,,ciolan” sa fure nestanjenita si sa distruga economia acestei tari cladita cu greu in zeci de ani de frustrari si suferinta a generatiilor anterioare condamnate ca fiind si ele,,de sacrificiu” de catre vechiul sistem comunist.Acesti oportunisti ex comunisti si ex securisti ai vechiului regim de zeci de ani isi consolideaza averile personale dezvoltandu-si ramificatiile familiale in lumea ,,biznesului”Rromanesc,creeind noi generatii de ,,oameni de afaceri”din randurile familiilor si prietenilor lor. Din p.m.d.v. participarea la vot a populatiei reprezinta doar o mica parghie menita sa influenteze doar intr-o mica masura cursul firesc (nefiresc)al vietii politico-sociale in Romania zilelor noastre…Aceast joc ,,de’a votul” in fapt consolideaza dreptul lor de a fura si in plan psihologic la nivel de mase creeaza in constiintele deja naive si ignorante,abrutizata de lipsa de educatiei si de cultura a majoritatii populatiei sau al unor idealisti naivi adolescentini, senzatia ca ei pot schimba sistemul politic in esenta lui…Gresit..!…Sistemele politice asa cum ne-a dovedit istoria inca din epoca feudala a Europei pana in timpurile moderne poate fi influentata sau schimbata doar de fenomene si forte exterioare si doar daca sunt in acord cu interesele marilor puteri care tin in ,,trena” micile natiuni…Iar noi suntem o mica natiune in trena marilor puteri politice si economice internationale…
Salut,
Eu cred ca parerile tale legate de a sta acasa si a nu vota ar trebui sa ti le pastrezi pentru tine, atata timp cat un blogger are o capacitate de a influenta parerile celor care au acces la blog.
Nu imi doresc vreau sa iti combat judecata, cred doar ca ar trebui sa te abtii. Atat.
Octavian,