PLĂTESC, DAR NU PRIMESC NIMIC

Mă trezesc devreme. Într-un apartament din “fondul vechi”, dar într-un bloc de foşti securişti şi “oameni de bine”, care încă de la construire s-a umplut cu proprietari, cumpărători de casă prin CEC. Într-un apartament pe care îl voi plăti în continuare, ani buni. Mă trezesc în patul meu construit ca primă piesă de mobilier pe vremea când casa era goală, după vreo două luni în care am dormit pe o saltea pe care o am şi acum. L-am plătit cu bani din salariu, iar ratele mi le plătesc tot din propriile câştiguri. Pentru apartament nu am primit nicio subvenţie, nicio facilitate din partea Statului. Am fost noi faţă în faţă cu banca şi apoi cu notarul. Tot ce am în casă e dobândit din propriile câştiguri.

Mă dau jos din pat şi mă spăl cu apă pe care o plătesc cu vârf şi îndesat în cotele de la “întreţinere”. Cu săpun cumpărat de mine, cu o periuţă de dinţi cumpărată de mine, cu pastă de dinţi cumpărată de mine. Din Olanda, că mi-a plăcut aia cu care m-am spălat pe dinţi în vacanţă. Mănânc din frigiderul cumpărat imediat după ce am achitat avansul pentru apartament şi taxele notarului. Din cauza unei comunicări proaste, era să nu mai avem frigider de la momentul în care am plecat la notar şi până am ieşit de la el. Noroc cu Tata Socru, Dumnezeu să-l odihnească.

Deschid PC-ul construit customizat şi plătit în şase rate pe vremea când lucram pentru eMAG. Deschid laptopul achitat integral la cumpărare, pe vremea când lucram în paralel pentru eMAG, un candidat la Senat şi un proiect online cu Dorin. Totul din banii mei, câştigaţi de mine. Plătite fără subvenţii şi fără proiecte de sprijin din partea vreunui Stat. Mă îmbrac cu hainele cumpărate de mine, mă dau cu roll-on-ul cumpărat din banii mei şi cu apa de parfum primită cadou de la colegii mei. (I-am întrebat dacă bat apropouri şi mi-au zis să stau liniştit.)

Încui cu două chei uşa cumpărată din propriile venituri acum trei ani. Am luat-o din Titan, cu un model cât de cât sobru. Încui uşa apartamentului amenajat tot din propriile câştiguri, fără credite sau subvenţii. Nimic de la Stat. Plătesc pentru apartamentul ăsta un IMPOZIT PENTRRU CĂ ÎL DEŢIN. Mă deplasez unde am treabă mergând pe jos, pe nişte străzi împuţite şi deşălate, pentru a căror amenajare şi mentenanţă plătesc IMPOZITE. Mă deplasez cu piciorul prin tone de zăpadă necurăţată de aceia care primesc salarii din IMPOZITELE PE CARE LE PLĂTESC. Sau cu metroul, pentru care plătesc o cartelă ce îmi dă dreptul să folosesc acest serviciu. Sau cu un taxi pentru care plătesc din buzunar. Sau cu maşina familiei, pe care am plătit-o din propriile venituri şi a cărei benzină o plătesc din aceeaşi sursă. Şi pentru care plătesc impozit şi taxe pentru drumuri DOAR PENTRU CĂ O DEŢIN.

Fac nişte afaceri. Nimic colosal. În măsură copleşitoare, având drept capital propriul creier şi propriile conexiuni. Creez conţinut 100 % original pe care-l ofer altora. Încerc ca aceştia să fie cât mai mulţi, astfel încât să-i transform în argumente cu care să atrag profit. Creez conţinut utilitar folosind serviciile unor terţi, primesc pentru asta bani din care îmi plătesc furnizorii şi din care rămân cu o mică parte. Mai puţin de o treime. Pentru aceste venituri, nu folosesc decât propriul intelect şi pe acela al furnizorilor mei. Ca să fac treburile astea, STATUL nu îmi oferă nimic. Ba da. Un sistem financiar şchiop, care din când în când mă SOMEAZĂ şi mă EXECUTĂ în acelaşi plic pentru nişte bani pe care i-am plătit deja.

Deci produc pentru mine şi familia mea, producând în paralel pentru alţii, furnizori şi clienţi. Pentru treaba asta, STATUL PRIMEŞTE DE LA MINE 16 % impozit pe profit pentru că eu muncesc şi produc bani de la clienţi privaţi, care la rândul lor oferă servicii pentru care PLĂTESC IMPOZITE. Statul PRIMEŞTE DE LA MINE 19% pentru că eu produc în interiorul lui. Apoi PRIMEŞTE DE LA MINE alţi 16% dacă am avut neobrăzarea să fac profit şi să vreau şi dividende. Adică STATUL primeşte de la mine 16% pentru că am făcut profit şi încă 16% pentru că am tupeul să vreau să mă şi bucur de acel profit.

Ce folosesc eu din partea STATULUI? Drumuri pe care îmi distrug maşina plătită integral de mine. Sistem sanitar privat, pe care mi-l plătesc singur, unde nu beneficiez de nicio subvenţie sau reducere. Trenuri în care nu mă urc şi pentru care, oricum, plătesc bilet. Scump. Fond de pensii din care nu intenţionez să primesc nimic pentru că sper să am bunul simţ să produc suficient încât să nu fiu la mâna lor când nu voi mai putea produce. Plătesc din propriile venituri, nesubvenţionat şi “nefacilitat” pentru TOT ceea ce consum: servicii de telefonie, internet, televiziune, radio, canalizare, gaze, curent electric, gunoi, mâncare, spaţiu locativ, haine, muzică…TOT. Plătesc către STAT impozite pentru care nu primesc nimic bun. Ba dimpotrivă, primesc sfidare, lene, mizerie, piedici, timp pierdut, tensiune arterială şi dezgust cât cuprinde.

Dacă aş vinde tot ce deţin şi m-aş muta pe o insulă sau pe o bucată de lume în care să plătesc DOAR pentru ceea ce consum, aş prefera să dau orice surplus celor care ar avea cu adevărat nevoie de el. Surplusul de energie, de sentimente, de valoare adăugată care-mi prisoseşte. Nu vreau să mai plătesc pentru ceea ce nu văd unde se duce, pentru ceea ce nu văd că am plătit. Mă lamentez inutil…