Ce (cred eu că) va face Lumea în 2014

S-a prescris o provocare de la Mihai şi, în sfârşit, mi-a apăsat trăgaciul pentru „bă, da tu chiar nu mai scrii nimic?” care îmi tot înfigea de câteva zile degete noduroase prin ferma de neuroni comunicativ-creativi. Aşa că da, am o părere şi dau cu ea de spoiesc pereţii.

Self awakening. Asta e treaba care va continua încet şi sigur să se întâmple în din ce în ce mai mulţi indivizi trăitori pe Terra în 2014. Că religiile sunt un megabullshit ştiam toţi de mai multă vreme, însă probabil că încă nu reuşisem să aflăm ce putem face conştient şi activ cu certitudinea asta. Că sistemul corporativ şi munca la normă ne distrug programatic ca indivizi şi conştiinţe ştiam cu siguranţă de un timp, dar poate că frica universală era ceva mai puternică până de curând şi prea puţini dintre noi am reuşit să ne dăm voie să aflăm care e, de fapt, misiunea reală a fiecăruia dintre noi şi cum ne-o putem împlini în instanţa curentă a existenţei noastre.

Lumea s-a modificat mult, nu mai poate funcţiona după regulile stabilite acum sute de ani. Poate că regulile astea au funcţionat o vreme, dar ultimele decenii ne demonstrează că doar ne încăpăţânăm să nu acceptăm că treaba merge prost şi că, de fapt, slogăneala schimbării care trebuie să vină din fiecare dintre noi nu mai conţine nimic demagogic. Cred că, în sfârşit, suntem suficient de maturizaţi şi conştienţi ca specie pentru responsabilizarea faţă de propriul destin.

Şi îmi permit să cred că adevărata cheie a acestei treziri individuale este chiar acceptarea conştientă şi practicată a plurivalenţei pe care am fost educaţi şi mai apoi am ajuns natural să o negăm. Suntem, în proporţii diverse, buni şi răi, lumină şi întuneric. A alege să fim mai degrabă buni nu înseamnă în niciun caz că ne diminuăm potenţialul malefic sau că am învins în lupa cu umbra, ci doar că ne-am exercitat libertatea de opţiune într-o anumită direcţie. Oare e nevoie să vă aduc aminte de câte ori războiul binelui şi al lumini a generat rău şi întuneric?

Viaţa e prea scurtă ca s-o trăieşti într-un singur loc. Momentul nostru de existenţă e prea mărunt ca să-l petrecem într-o formulă fixă. Universul ne pune la dispoziţie prea multe opţiuni ca să rămânem blocaţi într-una singură. Suntem minunat de unici, de ce ne-am petrece întreaga viaţă încercând să semănăm cu alţii?