O poveste banală din „lumea a treia”

Lu’ Florică i-a căzut azi telefonul de pe maşina în mers. La vreo 100 km de oraşul de reşedinţă. Ar fi o impertinenţă să mă întrebaţi de ce telefonul era pe maşina aflată în deplasare. Cert e că şi-a dat seama că nu-l mai are la vreo 35 de km de locul în care i s-a părut că a auzit ceva căzând de pe maşină şi n-a percutat cu ceea ce ar fi putut fi. Ne-am întors degeaba. Asta pe la 12:30 PM. Am mers liniştiţi să mâncăm de prânz, că doar trăim în Brazilia, nu era frumos să dăm buzna cu burta goală în primul magazin al operatorului Vivo.

Pe la două şi ceva am făcut asta, dar calm, ca după un prânz minunat la Bataclan. A luat Florică bilet de ordine şi imediat l-a chemat funcţinarul să-i asculte cazul. Au sunat şi, de sunat – suna. Şi ce doriţi să facem? Blocăm cip? Adică dacă blocaţi cip nu mai pot să încerc să-l găsesc? Conform legilor bunului simţ, nu. Nici măcar aici, în Bahia. Atunci nu-l blocaţi, că poate-l găsesc… Ce telefon era? 4S. Haideţi, vă rog eu, blocaţi cip… Nu, mulţumesc, mai aştept, la revedere.

La 5 PM l-a identificat pe Find My iPhone în aceeaşi zonă în care l-a pierdut, deschis şi viu. A sunat şi i-a răspuns un nene. Îl găsise fetiţa lui de 12 ani, care i-a spus uitându-se la poza lui Saşa din wallpaper: „Trebuie neapărat să-l găsim pe proprietar şi să i-l dăm înapoi. Uite ce copil frumos are!”.  S-a urcat Floricică înapoi în maşină, m-a lăsat cu cinci kile de crevete neporţionat şi cu zece de muşchi file mustind vampiresc să mă descurc singur. Pe drum s-a pornit frutuna, l-au atacat lupii baieni şi roboţii fanarioţi retraşi în munţi la downshifting. A făcut patru ore în loc de două dus-întors. I-a dat lui nenea 50 de reali cu mulţumesc. „Nu trebuie să-mi dai bani, dar să ştii că o să-i dau fetii pe toţi, că ea l-a găsit şi are suflet bun. Mergi sănătos.”

Titlul e cu angoasă şi monoverb cu incastru (pur leo conesior). Acum două zile am stabilit cu un client american să vireze nişte bani din contul lui din Dubai în contul meu din România pentru o masă mai mare ce urmează să se întâmple în Brazilia. Ca să fie bine. Şi pentru asta a rugat-o într-un mail pe asistenta lui italiancă să se ocupe de treaba asta. Şi când ea mi-a scris mie, am văzut în dosul mesajului şi misiva de la şefu’ ei, care începea aşa „Hey, XX–given your 3rd world wiring expertise, could you please blah blah blah…”. Faza nasolă e că, indiferent dacă se referea la România sau la Brazilia, tot prost mi-a picat.