JURNAL DE FUMĂTOR: E TOTUL DOAR UN AUTOMATISM!
[ Jurnal de fumător. Începuturi ]
[Jurnal de fumător. Ţigara de după]
O sută de zile. O SUTĂ! Ştiţi că am ţigări în casă? Tot timpul. Doamna nici măcar n-a pitit prea adânc pachetul şi jumătate pe care mi le-a pescuit din buzunare pe 6 aprilie. Sunt aproape la vedere, în orice secundă aş putea să ajug lîngă dulăpior, să scot o ţigară şi s-o aprind. Uneori îmi şi imaginez toate astea. „Hmm..Ce-ar fi să-mi aprind o ţigară?”. Răspunsul e durere fizică, în capul pieptului. Nu glumesc şi nu exagerez.
Eu m-am lăsat brusc de fumat. Nu ştiu ce-i aia „sevraj”. Nu am fost şi nu sunt nervos din cauza lipsei de tutun, nicotină etc. Nu m-am abţinut. Mai bine zis, nu am luptat cu vreo nevoie cruntă, manifestată prin lipsa puterii de concentrare, nu m-am dat nici cu capul de pereţi şi nici cu curul de pământ. Ne-am despărţit şi gata. Asta a fost tot. După nouăsprezece ani în care fiecare fum a fost o încântare, un motiv în plus să-mi spun cât de mult îmi place să fumez.
Şi-atunci? Unde e dependenţa? Ce ne leagă de viciul ăsta ceţos şi puţitor? Obiceiul. Automatismul. Este singurul care ne înrobeşte cu adevărat. Când fumăm mai mult? De plictiseală sau, dimpotrivă, când ne concentrăm mai tare la ceea ce lucrăm. Când vrem să treacă timpul mai repede sau când uităm să ne uităm la ceas. Când nu mai reuşim să ne controlăm propriile gesturi şi ele devin reflexe.
N-ai cum să fii prizonierul unui gest. Serios! N-ai cum să decazi într-atât din drepturile tale de fiinţă raţională. Sau ai cum, dar sigur vine un moment de luciditate şi de înţelepciune, la care decizi natural să pui punct. Eu am încredere în treaba asta. Gândeşte-te puţin şi vezi dacă nu cumva, măcar în parte, am dreptate.
Habar n-ai câtă nicotină conţine ţigara pe care o duci la buze chiar acum. Nici măcar n-ai făcut vreodată socoteala tuturor ţigărilor pe care le-ai fumat de când te-ai apucat de sportul ăsta. Dar poţi fi sigur că nu de durerile în plămâni eşti dependent. Poţi fi sigur că nu eşti cel mai fericit pentru gustul pe care-l ai în gură dimineaţa sau pentru ceea ce scoţi din gât imediat după ce te trezeşti.
Nicotina dispare complet din organism în 48 de ore după ce te-ai lăsat de fumat. Probabil căteva luni vei mai vedea rezultatele în chiuvetă, dimineaţa. Dar în scurt timp totul miroase mai puternic şi parcă şi gustul e altul. Şi, wow!, nu mai ai limba încărcată. Şi, incredibil!, faţa ta capătă o culoare mai proaspătă, mai vie, pari mai tînăr decît atunci cînd fumai cu plăcere nevinovată.
Am fumat timp de nouăsprezece ani. Adică viaţa mea de fumător a fost cu cinci ani mai lungă decât cea de nefumător. Asta, la o medie grosolană de 20 de ţigări pe zi (cu toate că, exceptând primii patru-cinci ani, am fumat întotdeauna mai mult de un pachet pe zi) înseamnă ŞASE SUTE de ţigări într-o lună. Adică ŞAPTE MII DOUĂ SUTE de ţigări într-un an. Altfel spus, ŞAPTEZECI ŞI DOUĂ DE MII de ţigări în zece ani. Sau APROAPE O SUTĂ CINCIZECI DE MII de ţigări în aproape 20 de ani…
Nu intenţionez să te înspăimânt. Dar poate reflectezi un pic. În ultimele o sută de zile, am visat de vreo trei ori că fumez. Adică în somn. De fiecare dată, m-am trezit speriat şi dezamăgit de faptul că, probabil, cedasem. Nu vă imaginaţi bucuria de după dezmeticire…
Vă las să vă gândiţi. Mă duc să mă uit la ultimele mele ţigări, cumpărate acum o sută de zile :)
intrebarea e de ce sa te lasi de fumat :)
nu mai e trendy, nene…
La mine au trecut 472 de zile si cred ca n-a existat nici macar una in care sa nu-mi adresez cele mai neaose injuraturi pentru ca m-am apucat de fumat.
Desigur, mi-au trebuit peste 20 de ani de pufait ca sa-mi dau seama ca-s idiot, nu „cool”.
:))) felicitări, man! Sunt pe urmele tale!
Da, stiu ce zici! asa m-am desprtit si eu de nicotina, e adevarat, dupa mai putini ani de convietuire (4). Am implinit deja 9 luni fara tigari si n-am avut nici cel mai mic regret. Nu mi-a lipsit „tigara de dupa” masa sau altele, nici aia de dimineata la cafea, nici aia care ma calma cand eram plina de draci!
Nu am trecut prin starea de sevraj, dar ce-i drept am visat de cateva ori ca fumez si m-a incercat un sentiment de nevinovatie, ca am stricat tot!!
Succesuri!
way to go! păi se putea să strici tu bunăciune de om cu nişte ţigări ? :D (prietenii ştiu de ce)
Carcotas cum mi-e felul, observ ca nu ai facut matematica cu Minasian (se pensionase deja?), ca de la ŞAPTEZECI ŞI DOUĂ DE MII de tigari in 10 ani, ajungi la APROAPE CINSPREZECE MII in 20 de ani, in loc de APROAPE O SUTA CINCIZECI DE MII.
In rest, sincere felicitari!
corect. Am făcut cu Cojocaru. O oră pe săpămână…Come on… :)
72000 x 20/10 = 144000 aproximativ 150000 (regula „de 3-simpla”)….sa-nnebunesc daca nu-i asa :)
Culmea, si eu tot doua pachete am in birou. Sunt langa acte, umblu pe langa ele in fiecare zi. Un Marlboro rosu si un Pall Mall mentolat. Le pastrez ca poate vine cineva si ramane fara tigari.
ce tare! La mine Dunhill Ultra. Asta am băgat în ultimii trei ani. De parcă ar avea vreo relevanţă. Am şi scrumieră executată special de IKEA pentru ei, cu montură de lemn. O s-o vând la licitaţie când o să fiu celebru :p
Cel mai tare ma enerveaza papagalii care stiu ca te-ai lasat de fumat si incep sa te ia la misto, sa-ti arate ca ei inca pot fuma si tu nu, de parca esti la surghiun si efectiv sa te momeasca. Nu ca m-ar apuca vreo pofta nebuna cand il vad pe nemernic ca trage mai cu pofta ca sa ma oftice, dar hei! Eu fac un efort de vointa aici, de ce esti nemernic? In plus, nu esti deloc mai cool ca fumezi si eu nu, din contra. Na, scuze ca mi-am lasat frustrarea aici :p
Stai liniştită, cunoaştem cu frustrările :) Pe de altă parte, indivizii despre care vorbeşti mai au un rol: acela de a te încerca, de a-ţi pune voinţa la încercare. Ştiu, plăcut nu e, dar dacă eşti tu suficient de „zen”, îi poţi ignora. Bine-ai venit.
Multumesc de primire. Ce sa mai zic, ca eu am suferit si cand s-a lasat mama de fumat? Visam ca s-a apucat iar si ma ofticam pentru ea. M-am gandit mult la asta. De obicei ne luptam cu subconstientul pentru ale noastre, nu si pentru ale altora :)
Foarte bun articolul. Si eu cochetez cu ideea, dar n-a reusit nimeni pana azi sa ma inspaimante. Sub nicio forma… :|
revin
oricum, am gasit o formula buna de-a-mi limita inconstienta; asta cu „e doar un automatism”. imi suna suficient de convingator si imi va aminti de spusele tale: „N-ai cum să fii prizonierul unui gest. Serios! N-ai cum să decazi într-atât din drepturile tale de fiinţă raţională.” :D
multam fain.
Îţi mulţumesc şi eu. Sunt convins că, dacă îţi vei dori suficient, te vei opri. Bine-ai venit.
mi-a placut articolul :D
am fumat 10 ani si m-am lasat de vre-o 8
din curiozitate: Cum o fi fara tigari?
si, intr-adevar, viata-i alta, mult mai roz
al doilea punct, in tigarile astea ‘moderne’se mai foloseste tutun? ca toate miros a orice lucru ars, numa’ a tutun nu :|
Mă bucur că ţi-a plăcut. Tu ai avntajul de a te afla de partea „fericită” a baricadei. Dacă e să vorbim despre plăcerile fumatului, eu încă îmi aduc aminte de cum ardea şi cât de bine miroaea Assos-ul din primii ani 90. Sau Rothmans International, inclusiv câţiva ani mai târziu. Sau aroma de tutun copt a lui Lucky Strike fără filtru. Alea chiar erau nişte delicii pentru un tânăr debutant :) Bine-ai venit.
tutunul e tutun si, mi-a placut sa fiu un fumator informat. stiam cat e nicotina, cat e gudron, si alte substante… oricum e mai apreciat decat aroma – introdus de catre brandurile mari Kent/Rothmans au fost printre primii care l-au introdus.. si a fost preluat de majoritatea in detrimentul calitatii
Lucky Strike fara filtru :)) era intr-adevar un produs de calitate.
oricum, pana la un punct, ce tigari fumai te diferentiau limpede, fata de alti fumatori – dar acum cand miros toate la fel.. ?
bine v-am gasit, apropos, cu ce iti umpli timpul liber?
Cu exact ceea ce mă tentează mai tare, în funcţie de mood :) E greu de spus. Gătesc, dar e o combinaţie de business şi hobby. Repet, fac exact ce mi s epar emai tentant la momentul T zero. De ce?
trebuie sa fiu mai clar. dupa ce te lasi de fumat, timpul dedicat ‘micului viciu’, ramane liber si.. eram curios cu ce l-ai umplut? :)
… sau Chesterfield, tot prin anii ’90 la inceput. Vremuri, taica! Azi nici tigarile nu mai sunt ce-au fost, de-aia nu pricep de ce mama ma-sii mai fumeaza lumea. Acelasi gust/miros de ciorapi arsi, s-au dus aromele-alea specifice.
In anii ’80 recunosteai un Kent de la distanta, doar adulmecand un pic aerul, azi nu-ti mai dai seama ce fumeaza cineva daca nu vezi.
a…nu mănânc gumă, nu sug bomboane, nu mănânc mai mult, nu mă îngraş etc. Timpul dedicat fumatului nu era unul separat de alte activităţi, deci nu era liber :)
Si eu m-am ‘lasat’ o suta de zile, dar m-am apucat din nou, determinat de niste dureri acute de masele de minte. simteam ca trebuie sa dau ceva, ceva sedativ… asta a fost la indemana. Recunosc ca e o povara financiara, sau sociala uneori, dar placerea asta n-o socot ca pe o tortura si nu stiu mai ce, e un obicei care, din cauza mirosului as vrea sa-l lepad. De acord aici cu tigarile ‘moderne’, numai rebuturi cu orice miros numai a tutun nu.
Acum fumez la foite cu tutun la pachet, ceva olandez, cei din afara stiu, si e cu totul altfel, pentru prima data in 6 ani fumez ceva autentic.
Cel mai mult îmi plac ăia care se hotărăsc să se lase ‘când termină pachetul’, sau aruncând pachetul pe jumate gol. Nu cred că ştiu vrunu pe care chiar să-l ţină când s-a lăsat aşa. Dacă nu poţi decât eliminând tentaţia, data viitoare când dai peste ea te-a luat naiba. Iar în Românica, har zeilor, ocazii să te reîntâlneşti cu fumul îs la tot pasul..
Da… Asta şi rezoluţiile de 31 decembrie funcţionează ca unse :) Asta cu reîntâlnirea cu fumul cred că e din nou la dispoziţia fiecăruia. Merg şi acum (poate chiar mai des) în cluburi sau alte adunături înfumurate şi nu mă deranjează tonele de fum de-acolo. Să ne fie clar: fiecare se lasă când vrea şi dacă vrea. Dacă eu acum nu mai fumez, doar n-o să devin vreun luptător împotriva tabagismului. Ar fi ridicol. Asta în afara cazurilor cu fumatul în spaţii unde chestia asta nu este permisă. În situaţiile-astea da, devin câine :)
asta e foarte bine, chestia cu timpul e o capcana pentru destui :D