JURNAL DE FUMĂTOR: E TOTUL DOAR UN AUTOMATISM!

miercuri, 15 iulie, 2009 la 1:50 pm

[ Jurnal de fumător. Începuturi ]

[ Jurnal de fumător. Liceul ]

[Jurnal de fumător. Ţigara de după]

O sută de zile. O SUTĂ! Ştiţi că am ţigări în casă? Tot timpul. Doamna nici măcar n-a pitit prea adânc pachetul şi jumătate pe care mi le-a pescuit din buzunare pe 6 aprilie. Sunt aproape la vedere, în orice secundă aş putea să ajug lîngă dulăpior, să scot o ţigară şi s-o aprind. Uneori îmi şi imaginez toate astea. „Hmm..Ce-ar fi să-mi aprind o ţigară?”. Răspunsul e durere fizică, în capul pieptului. Nu glumesc şi nu exagerez.

Eu m-am lăsat brusc de fumat. Nu ştiu ce-i aia „sevraj”. Nu am fost şi nu sunt nervos din cauza lipsei de tutun, nicotină etc. Nu m-am abţinut. Mai bine zis, nu am luptat cu vreo nevoie cruntă, manifestată prin lipsa puterii de concentrare, nu m-am dat nici cu capul de pereţi şi nici cu curul de pământ. Ne-am despărţit şi gata. Asta a fost tot. După nouăsprezece ani în care fiecare fum a fost o încântare, un motiv în plus să-mi spun cât de mult îmi place să fumez.

Şi-atunci? Unde e dependenţa? Ce ne leagă de viciul ăsta ceţos şi puţitor? Obiceiul. Automatismul. Este singurul care ne înrobeşte cu adevărat. Când fumăm mai mult? De plictiseală sau, dimpotrivă, când ne concentrăm mai tare la ceea ce lucrăm. Când vrem să treacă timpul mai repede sau când uităm să ne uităm la ceas. Când nu mai reuşim să ne controlăm propriile gesturi şi ele devin reflexe.

N-ai cum să fii prizonierul unui gest. Serios! N-ai cum să decazi într-atât din drepturile tale de fiinţă raţională. Sau ai cum, dar sigur vine un moment de luciditate şi de înţelepciune, la care decizi natural să pui punct. Eu am încredere în treaba asta. Gândeşte-te puţin şi vezi dacă nu cumva, măcar în parte, am dreptate.

Habar n-ai câtă nicotină conţine ţigara pe care o duci la buze chiar acum. Nici măcar n-ai făcut vreodată socoteala tuturor ţigărilor pe care le-ai fumat de când te-ai apucat de sportul ăsta.  Dar poţi fi sigur că nu de durerile în plămâni eşti dependent. Poţi fi sigur că nu eşti cel mai fericit pentru gustul pe care-l ai în gură dimineaţa sau pentru ceea ce scoţi din gât imediat după ce te trezeşti.

Nicotina dispare complet din organism în 48 de ore după ce te-ai lăsat de fumat. Probabil căteva luni vei mai vedea rezultatele în chiuvetă, dimineaţa. Dar în scurt timp totul miroase mai puternic şi parcă şi gustul e altul. Şi, wow!, nu mai ai limba încărcată. Şi, incredibil!, faţa ta capătă o culoare mai proaspătă, mai vie, pari mai tînăr decît atunci cînd fumai cu plăcere nevinovată.

Am fumat timp de nouăsprezece ani. Adică viaţa mea de fumător a fost cu cinci ani mai lungă decât cea de nefumător. Asta, la o medie grosolană de 20 de ţigări pe zi (cu toate că, exceptând primii patru-cinci ani, am fumat întotdeauna mai mult de un pachet pe zi) înseamnă ŞASE SUTE de ţigări într-o lună. Adică ŞAPTE MII DOUĂ SUTE de ţigări într-un an. Altfel spus, ŞAPTEZECI ŞI DOUĂ DE MII de ţigări în zece ani. Sau APROAPE O SUTĂ CINCIZECI DE MII de ţigări în aproape 20 de ani…

Nu intenţionez să te înspăimânt. Dar poate reflectezi un pic. În ultimele o sută de zile, am visat de vreo trei ori că fumez. Adică în somn. De fiecare dată, m-am trezit speriat şi dezamăgit de faptul că, probabil, cedasem. Nu vă imaginaţi bucuria de după dezmeticire…

Vă las să vă gândiţi. Mă duc să mă uit la ultimele mele ţigări, cumpărate acum o sută de zile :)