OVIDIU LIPAN „ŢĂNDĂRICĂ”
Lipan? Primul şi până acum singurul „toboşar” care mi-a arătat că la tobe se poate cânta. Atât.
Copyright © 2026 Copolovici. Toate drepturile rezervate.
Design realizat de
foarte frumos…epoca phoenix ma incanta si acum…iar lipan, prin faptul ca a stiut sa duca traditia mai departe, in felul lui, merita felicitat
mda…Lipan e un tip remarcabil. Din păcate, însă, părerea mea este că Nicu Covaci n-a făcut decât să distrugă şi să proiecteze în derizoriu şi penibil un brand naţional aflat cândva la rang de icoană pentru mulţi români. Lăcomia, vanitatea şi lipsa de simţ al penibilului ar fi primele trei mari calităţi pe care le-am remarcat la Covaci după ’90. Mare păcat.
Ai dreptate in ceea ce il priveste pe Ovidiu Lipan. Cu Nicu Covaci nu stiu ce sa zic. Am citit cartea „Phoenix insa eu” si pe undeva ai dreptate. pe de alta insa trupa a fost facuta de el. Adevarul e mereu pe undeva pe la mijloc.
Da, cartea aia spune multe despre Covaci, personalitatea şi caracterul său. Şi nu vreau să iei asta într-un sens neapărat negativ. Nu ştiu dacă ai avut ocazia să observi din interior sau de-aproape evoluţia unei trupe, drumul de la prima gaşcă adunată într-un subsol de casă de cultură până la, să zicem, primul concert în public, primul disc, prima ruptură între oameni etc. Cum se naşte un cântec, cine munceşte mai mult şi cine trage chiulul, cum se iau deciziile, cine şi cum se identifică în poziţia liderului şi tot ceea ce include responsabilitatea apartenenţei la un grup muzical. Covaci nu e singurul caz de trupă în care fondatorul a şinut să aibă mereu ultimul cuvânt şi nu zic că asta ar fi neapărat un lucru rău, dar parcă în ultimii ani Phoenix nu mai reuşeşte să iasă din penibil şi derizoriu. Concerte prost făcute, prost sonorizate, cu experimente strâmbe de tip Moni Bordeianu şi aşa mai departe. Mai au să-l trezească pe Valeriu Sepi din comă alcoolică, de la Singapore, ca să-l arate şi pe-ăsta pe la intersecţii, ca pe icoană. Poate-l pupă cineva şi dă şi vreun bănuţ.