EUROVISION 2009

vineri, 30 ianuarie, 2009 la 4:12 pm

Posesorul de urechi, coristul de la şcoala generală, implicatul activ în peisajul muzical local piteştean nouăzecist timpuriu, fostul membru al unei trupe de liceu care a existat doar cîteva luni, vocalistul veleitar de sub salcia din Expo Parc, consumatorul unor trenuri cu muzică începînd de la vîrsta de vreo trei anişori (prima lui amintire muzicală e un amestec din Shine On, You Crazy Diamond (Floyd) şi C’est la Vie (Emerson, Lake and Palmer) s-au reunit în comisie pentru preselecţia locală Eurovision România 2009.

STRIGĂ – Popa’s Band. Ha! Am trăit să-l văd pe Ţiganu’ cu aripi de îngeraş! Ochii tulburi şi cămaşa de forţă le înţeleg, că am mai socializat în diverse situaţii (limită), da’ cu penele-alea zău…. Piesa nu-mi place neam, prezenţa pe scenă e foarte slabă.

CAN YOU FORGIVE ME – Costi. Băi! Engleza cu măsele şi vocalizele de ţîrcovnic nu mai merg nici măcar la Eurovivision!

DEAR MAMA – Blaxy Girls. Simt foreza eternului Costi. Piesa e doar hitul de anul trecut, un pic scrambled, dar cam nesărat. Oricum, înţeleg că feţele de haifaiv nu prea mai fac succes.

NU AM CU CINE – Red Blonde. Păcat că miroase piesa a plagiat. Ar fi o prezenţă foarte bună la Moscova. În principiu, singurii artişti din selecţie.

SUNNY DAYS – Zero. O piesă foarte bună. Din păcate, mai degrabă pentru sunetele din România. Europa a fumat deja prea mult din registrul ăsta.

THE BALKAN GIRLS – Elena Gheorghe. Duţă, parcă amfiteatrul din Tabăra Internaţională pentru Pionieri şi Soimi ai Patriei din Năvodari s-a cam închis de cîţiva ani… În rest,  zece craci şi coregrafie de 23 August.

PURPLE – Tabassco. Ai cui copii sînt băieţii ăştia? Sună tot a Costi Ioniţă.

STOP – Cătălin. Dezamăgitor din toate punctele de vedere. O fi Eurovision o babă ştirbă, dar nu  chiar contemporan cu Burebista. Coregrafia e dezgustătoare.

LOVE WAS NEVER HER FRIEND – Dalma. Ăsteia o să-i dea Dida Drăgan şi Socaciu punctaj maxim. Fiecare, din motive diferite. Vomitiv cu inflexiuni de Trio Expres.

DON’T LIVE – Alin Nica.  Simply tragic.

PLEACĂ – Tina. Fresh, îndrăzneţ, cu resturi de Vank. Favorita mea. O mai ştiţi pe Tina Geru, din Chişinău? Aleasă în „ASIA mică – POPS” şi făcînd notă discordantă pozitivă cu restul de zarzavagioaice selectate în micuţa trupă desfiinţată între timp? Sunetul negativului e prost, un gol mare de prezenţă pe scenă, Tina e prea imobilă pentru sunetul ăsta. Nu va plăcea nici juriului, nici publicului din România.

ROUND & ROUND – IMBA. O glumă proastă. „Iu gară chimi in dă muuyeah…”