ILIESCU N-ARE CARISMA

Pina acum, am avut ocazia sa intilnesc citiva oameni cu adevarat carismatici. Stai un pic, nu ma refer la aceia care isi impun punctul de vedere doar prin propria prezenta, alimentata de fapt de glorie din trecut si de o puternica influenta creata de istorie. Poate ca am folosit gresit cuvintul „carisma”. Zic de aura puternica, de fluidul nevazut pe care-l degaja unii oameni. Sa va dau niste exemple, ca sa intelegeti ce vreau sa zic. Uite, Sirbu. Da, Adrian Sirbu. Are un cimp electric, o platosa voltaica in jurul lui, chiar si atunci cind umbla in maieu verde si pantaloni portocalii. Aproape ca te jeneaza fizic in momentul in care ii depasesti spatiul vital. O simti, nene. Si cind e calm, si cind e nervos, si cind te ia la misto, si cind iti dicteaza ce n-ai fost in stare sa gindesti singur.

Altii? Dinica, Iordache, Ceausescu (si asta pe o raza intinsa, nu doar la citiva centimetri), Nastase (tot Adrian, parol)… Oameni care parca m-au bagat in priza cind le-am strins mina sau cind m-am aflat in apropierea lor. Uite, insa, ca individul care a marcat in modul cel mai apasat istoria de dupa ’89, socotit de unii singurul om politic autentic din Romania, socotit de altii calaul incontestabil al unei romanii muribunde, nu mi-a transmis…mai nimic.

Mi-a placut ca se misca bine, ca merge relativ sprintar pe distante mici, ca are acea voiosie sincera de pe vremuri, chiar daca la virsta lui altii sint de mult ga-ga. La prima interactiune mi-a intins mina cu mult inainte de a atinge distanta optima fara ca eu sa maresc pasul sau sa fug ca sa i-o string. Gestul asta larg mi-a parut exagerat si m-am simtit oarecum jenat. De-aia nici n-am fugit, nici n-am marit pasul. Am strins mina moale cu un alt sentiment de jena. Poate din cauza miinii moi care a zabovit o secunda, intr-o jumatate de stringere, mai degraba cu degetele decit cu intreaga palma.

A doua oara l-am intimpinat intr-un moment festiv, la care a fost vedeta momentului. Din nou – nimic. Am frecat umerii pe un culoar ingust, l-am condus catre zona intimplarii si…nimic. Nu tu un puls mai accelerat, nu tu fluid electrizant… L-am prezenat scurt, mai scurt decit pe ceilalti vorbitori, dar mi s-a parut incintat de conciziunea introducerii. Dupa care s-a apucat sa vorbeasca unei sali compuse din 75% pensionari amariti si blonavi, 20% fani si 5% oameni cu creierul intreg despre CAP-uri, mari ginditori si sociologi, amenintarea dreptei si asa mai departe. Zau ca nu mi-a produs nici o chestie…