17

Poate ca sint asteptarile mele prea mari, dar de fiecare data cind stiu ca o noua productie locala sta sa porneasca pe la una dintre televiziunile active din Romania, ii acord prezumtia unui produs de succes, a unui viitor hit local. Asa s-a intimplat si cu „17”, pe care mi l-am dorit bengos, revolutionar si capabil sa capteze atentia unui numar cit mai mare de consumatori. Desigur, aveam si motive sa fiu circumspect cu regia si castul, doua dintre durerile acute ale productiei de film si televiziune din Romania, insa am asteptat cu mult interes pilotul de aseara.

Scenariul e aproape ok, a reusit sa surprinda cit de cit verosimil situatii prezente din abundenta in societatea reala. Sigur, e tras de par din loc in loc dar sint in stare sa pun momentele respective pe seama nevoii de neverosimil manifestata de aproape orice scenarist ce trebuie sa brodeze pe „viata reala”. Dar zau ca „17” ar fi un produs remarcabil daca ar avea doar problema asta. Halacu a mai demonstrat ca nu stie sa regizeze o bataie (vezi momentul penibil din parc, in care „traficantii” se incaiera cu „premiantii” si cei din urma ii cam bat pe primii) si ca nu reuseste sa aiba o atentie distributiva in ceea ce priveste lucrul cu actorii. De data asta, personajul principal feminin l-a cucerit atit de tare pe Nikon, incit fata apasa nefiresc pe orice replica, in timp ce restul nu dau nici cel mai mic semn ca si-au priceput in vreun fel personajele. Seful „traficantilor” se diferentiaza net de restul plutonului, ingrosind fiecare gest, replica sau privire.

Dezastrul intepretativ continua si in ceea ce-i priveste pe „seniori”, Halacu nereusind sa-i aduca nici pe acestia intr-o albie cit de cit fireasca. Gelu Nitu (t)rage penibil, Daniela Nane lacrimeaza ca intr-un spot publicitar la ceapa. Imaginea e dureros de proasta si de intunecata. Imi zice un specialist ca ar avea un monteur bun, nu zic nu, dar ma intreb citi vad si apreciaza treaba asta… Nici locatiile nu stralucesc, iar clubul „de fite” in care merg copiii arata a camin cultural cosmetizat. Una peste alta, mi-e teama ca „17” va fi inca un produs dedicat tinerilor, in care acestia nici nu se vor recunoaste, nici nu vor crede.