CAMARILA SE REUNESTE

Fluturati de vinturile televiziunilor prin care au adastat, pe rind, dupa caderea temporara in dizgratie a lui Florin Calinescu, membrii gastii vechi, scociorite de acesta de prin ungherele anonimatului, par a se aduna cu totii la Prima TV. Parte din ei erau deja acolo, reuniti in jurul obositului Grig Chiroiu si al capodoperei umoristice de divizie judeteana, aceea cu soldati timpiti si femei nasoale. In anii petrecuti pe linga Calinescu, baietii respectivi n-au reusit sa invete nici comedie, nici actorie, ci au aprofundat o singura strategie care, pina in final, le-a adus avantaje dovedite: insistenta. Abia dupa vreo 400 de episoade, serialul a inceput, prin 2007, sa ia caimacul si mai obositului La Bloc, care intre timp zace undeva, in weekend, probabil incapabil sa-si mai acopere macar costurile de productie. Ramine, insa, un brand care inca asteapta o interventie chirurgicala fericita.

Dupa un an si ceva de frectie la o papusica nascuta moarta, „fugarii” din La Bloc ancoreaza si ei la Prima, intr-o noua vinzoleala plata, impachetata neindeminatic si botezata savant „soap comedy”. In cele citeva minute pe care le-am acordat din oficiu noii productii, comedy n-am vazut, iar sapunul mi-a aratat neputincios fringhia, care se spinzurase singura, de plictiseala. Mostenescu parca a intinerit, are chef de munca si, din pacate, cei 500,000 despre care s-a zis ca i-ar fi produs de la turci („cica nici nu s-au dus la discutii pina n-au vazut banii in cont”) i-au cam rotunjit falcutele. In rest, productie a la Amerom. Platoul are ecou, decorurile cam rinjesc a saracie, imaginea – vomanta, scenografia in culori terne, regia – catastrofala. La fel si 80% din cast. De fapt ma asteptam la toate astea din promo-uri, care nu numai ca ar fi trebuit sa fie de zece ori mai bune decit productia in sine, dar n-au reusit nici macar sa imi spuna de ce ar trebui sa ma uit la ea. Astea sint, desigur, aprecierile mele de telespectator, nu ale unuia care a avut ocazia sa cunoasca aproape toti pasii procesului de productie si dezvoltare ai unui sitcom. Si inca un caz de ubicuitate: Emil Mitrache e si la Prima, si la turci.

Despre Vali Rupita nu stiu nimic, dar il sun zilele-astea si va zic. Cel mai probabil, a ramas pe un post de producator, la Buftea. Mai lipseste Sorin Matei, care pare sa fi disparut putin dupa decizia providentiala de a curma chinurile tristilor „meseriasi”. Nu m-as mira sa fi ramas aproape de Tociu si Palade, in vreo alta incercare amarita. Stiu, e un truism, dar unii chiar nu vor sa accepte ca, la un moment dat, e cazul sa te opresti. Ceea ce nu se poate spune despre „tatucul” Calinescu, aflat la incalzire de mai bine de sase luni. Probabil ca in primavara (desi nu mai garantez pentru nimic) il vom revedea in chip de Presedinte, inconjurat de un cabinet populat de curvistine si cretinoizi.