ITI RAMIN DATOR

Ieri m-a sunat Tudosiei. Care, by the way, isi ia casa face un copil si se insoara, in ordinea asta, in urmatoarele citeva luni. Ei bine, din seria „cind Tudosiei gindeste la volan”, mi-a sugerat o tema pe cit de prezenta in „stilul nostru fistichiu, de-a face din rahat rachiu”, pe atit de enervanta atunci cind esti nevoit s-o auzi foarte frecvent.

Deci te suna un cunoscut. Sau deci iti trimite un mail. Sau deci un sms. Deci asta poate sa fie si prieten, si coleg, si fost coleg de scoala generala sau de armata. Poate fi chiar un individ pe care nu l-ai vazut de vreo, sa zicem, opt ani de zile. Si deci asta zice „bai, am mare nevoie de ajutorul tau, n-ai cumva numarul de telefon al lui X? / nu stii cumva pe cineva la fabrica de cuie? / tu mai esti cumva prieten cu secretara de la asociatia circiumarilor? / ai idee daca Y mai lucreaza la Voma SRL?”. Indiferent care e subiectul, interlocutorul prezinta, de obicei, aceleasi particularitati. Este extrem de grabit si are nevoie urgenta de acea informatie. Ti se adreseaza ca si cum de informatia sau serviciul pe care le solicita depinde viata/moartea/existenta sa deplina. In fine, incearca sa-ti transmita o stare de ingrijorare / compasiune pentru persoana sa, strategie care, de obicei, are ca scop montarea ta in directia dorita de el, impulsul la implicare cit mai rapida in rezolvarea urgentei lui capitale.

Un alt element comun la majoritatea acestor indivizi apare in momentul furnizarii informatiei sau, mai exact, dupa acesta. „Bai, multumesc din suflet (voce un pic tremurata, inmuiata putin in borcanul cu umilinta fara hrean), i t i r a m i n d a t o r!” Ooookeeeey… Iti ramine dator de vreo, sa zicem, cinci ori. Un numar de telefon, o adresa de mail, un foward catre cine trebuie, un pachet de tigari de la chiosc, rezerva ta de servetele igienice pentru ziua in curs. Servicii care pot sa-ti rapeasca, sa zicem, in medie, doua minute fiecare. N-a murit nimeni din astfel de cauze si, pina la urma, sint gesturi firesti. Dar de ce tii sa ma asiguri ca imi vei ramine dator? Poate ca mi-a fost la indemina. Poate ca am facut-o sperind sa scap de tine cit mai repede. Sau poate ca nu, nu intentionez sa te las dator prea multa vreme si voi face o crestatura pe muchia biroului, ca sa tin minte sa-ti cer cit mai curind un serviciu sau o informatie.

Iti ramin dator… Fii sigur ca, dupa ce aud asta, ma voi framinta citeva zile, imiaginindu-mi cum te perpelesti si-ti framinti mintea incercind sa gasesti o cale de a scapa de datoriile de genul asta. Hmm, oare imi vei coace o placinta? Oare la proxima intilnire te vei repezi asupra mea, fortindu-ma sa-ti permit sa ma speli pe picioare? Sau sa-mi tunzi parul din nas? Sau poate vei astepta pina la andropauza mea, ca sa-ti platesti datoriile regulindu-mi nevasta in timp ce imi trimiti semne de recunostinta si pretuire…

Din specia asta se mai distinge o grupare. Sint aceia care adauga in salata de rugaminti formule de genul „cind ai tu timp…daca nu esti foarte ocupat…nu e urgent, dar e foarte important pentru mine” etc. Ei bine, cu cit formulele-astea dulceag-martiriste sint mai multe, cu atit mai curind respectivul te va contacta din nou, sa te intrebe daca „ai rezolvat ceva”. Astia cred ca sint si mai periculosi. In cazul lor, „iti ramin dator” apare si in momentul in care inca nu ai reusit sa-i „servesti”. De data asta, formula este ceva mai apasata, o ureche antrenata putind lesne descoperi in spatele ei omisiuni strategice de tip „deci da-te-n ca*at, grabeste-te, doar ti-am zis ca-ti ramin dator…”