DESPRE JURNALELE DE SEARA

„Declaratiile politice in direct de la jurnalele de seara, fie ele importante sau doar pretexte ca alesii sa mai fie vazuti de prostime, se aseamana pina la confundare cu orele de hranire a vitelor. Se face sapte seara, toate vacile din crescatorie se aliniaza linga hranitoare sau adapatori, banda rulanta incepe sa se miste, iar ingrijitorii, cu gindul ca pleaca dupa asta acasa, incp sa toarne nutretul concentrat, modificat genetic, ca sa fie pe gustul bovinelorsi sa le dea randamentul optim de lapte. Vacile plescaie multumite si surescitate de apropierea hranei, iar populatia se aliniaza in fata televizoarelor, unii ramin cu furculitele in miini, altii se opresc in sufragerie, in drumul spre sufragerie sau baie, asteptind surescitati portia zilnica de gogosi de la ingrijitori. E momentul declaratiilor politice si al nutreturilor concentrate.”

O viziune foarte trista, plasata de Mihai Gainusa printre aberatiile unui volum care, altfel, ar trece lesne drept umoristic. Paralela mi se pare mai mult decit inteligenta, in amareala ei. I-as reprosa, insa, plasarea ei in gindirea cetoasa si altfel distorsionata a personajului Marean. Nu este singurul pasaj in care Gainusa alege sa-si inveleasca propriile mihniri si incursiuni acide in celofanul sclipicios al unui umor directionat catre mase. Surprinzator, mai am putin si termin „romanul rotund”, agasat in continuare de propria optiune de a ma afla printre gindurile unui personaj atit de penibil si plictisitor prin simbolurile si subiectele care l-au consacrat. Am trecut pragul jumatatii romanului, ajutat de scenariul de film despre viata individului, scenariu ce reuseste sa se scuture de locurile comune din restul cartii si sa-i lase loc lui Mihai pentru efervescenta pe care o astept in cantitati mai generoase in viitoarea carte.