AURELIAN PAUNA
A fost unul dintre initiatorii miscarii de revolta a studentilor timisoreni din octombrie 1956. Alaturi de alti aproape 2000 de oameni, a cerut socoteala guvernului comunist condus de Gh.Gheorgiu Dej despre lipsa de infoarmatii corecte privind situatia protestelor din Ungaria si Polonia, despre prezenta trupelor soviectice care nu dadeau semne ca au de gind sa se intoarca la ele acasa, despre cotele de cereale si animale cu care taranii hraneau balabusta sovietica mahmura, despre conditiile de cazare si masa ale studentilor, despre salariile din fabirici, despre numarul de burse acordate studentilor…
Toate astea l-au costat sase ani din viata. Primul – la Popa Sapca si la Gherla. Urmatorii cinci – in Baragan, cu domiciliu obligatoriu in satul Latesti, asezare creata special de catre autoritatile comuniste drept tranzit pentru detinutii politici veniti din temnita si aflati in drum spre plantatiile de stuf din Delta, dar si drept destinatie finala a condamnatilor cu pedepse mai mici. Prin Latesti au trecut Goma, Praporgescu, Marin Pitigoi, Lilica Codreanu, Nadia Russo, sotia Maresalului Antonescu si alte sute de victime ale justitiei revansarde instaurate de catre slujitorii luminii de la rasarit.
Noaptea trecuta, inginerul Aurelian Pauna a dormit chinuit pe scaunul de clasa a doua al trenului cu care a mers pina la Cluj, unde-si viziteaza un fost coleg de suferinta, unul dintre putinii supravietuitori. A dormit in timp ce eu i-am citit cartea aparuta in 2004, „Colonii penitenciare”, si pe care am cumparat-o cu zece lei. Am terminat-o cam cind s-a trezit dumnealui. Dupa care am vorbit o multime. Despre Latesti, despre Aiud, despre 18 iunie 1951, noaptea de Rusalii a marii deportari, despre legionari, despre taranisti, despre viata sa de dupa Baragan, despre acum, despre ieri.
Voi reveni luni cu mai multe detalii. Sint la Oradea. Mai lucram cite ceva, mai gustam cite ceva… Ma bucur de oameni.
Stiti ca pe 23 iunie 2014 a murit domnul Aurelian Pauna? A fost gasit putrezit in casa si inmormantat pe 28 iunie 2014 la Cimitirul Straulesti II, la capatul aleei principale, chiar langa gard, putin in dreapta. E locul unde sunt inmormantati oamenii nimanui…Inmormantarea a durat cel mult 5 minute. A fost atat de singur la inmormantare dupa cum a fost si in ultimii ani de viata. Dumnezeu sa-l odihneasca!
Să-i fie bine şi cu folos acolo unde a mers.
Dumnezeu să-l odihnească cu cei drepţi, pe domnul Aurelian Păuna şi să-l avem ca model de urmat. Mi-a fost mentor, încă din perioada liceului şi mă vizita din când în când pentru a vedea ce mai fac, ce mai face familia mea. Locuiam nu departe de apartamentul dumnealui. Venea, de fiecare dată, cu câte ceva în mână, un măr, o portocală, că aşa se vine la copii. Şi eu îl mai vizitam dar mult mai rar. Nu-şi dorea vizite, motivând că la el este puţin cam deranj. Din vara anului trecut nu l-am mai văzut, pe unde îl mai vedeam de obicei. Ultima dată l-a întâlnit fica mea, Sorina. Arăta bolnav. L-a întrebat dacă are nevoie de ceva, să-i dea ceva, să-l ajute cu ceva. A refuzat politicos. Nu, nu am nevoie de nimic. A schimbat vorba, discutând puţin în limba spaniola cu fică-mea, că-i plăcea mult să converseze cu ea. O chema la fel ca pe fica sa cea mică. Aşteptam să ne facă o vizită în preajma anului nou, dar nu s-a mai întâmplat acest lucru. Acum câteva zile a trecut soţia mea prin faţa apartamentului său şi a aflat de la o vecină de a sa că s-a prăpădit ca un câine. Mare păcat.