CASIERIA CU VOLAN

Pornim de la principiul ca fiecare prestator de servicii de pe lumea asta, adica purtatorul de facturier, chitantier, casa fiscala etc. are, printre altele, datoria de bun simt de a fi pregatit sa dea rest in cazul in care activitatea lui presupune plati in numerar. De acord pina aici? Cum ar veni, el este „agentul economic”. Cum cu bani potriviti zic unii (rautaciosi) ca te duci doar la curve, se presupune ca „agentul” trebuie sa fie capabil sa dea rest si, ca o minima forma de respect, sa nu te trimita ca pe mucea, cu banii in mina, pe la alte magazine, pentru a-ti putea recupera bunurile achizitionate. Sa-mi ziceti voi daca gindesc strimb.

Probabil ca am eu probleme cu taxiurile din Bucuresti. Sau numai eu. Deja ar fi al treilea articol din serie, dupa acesta si acesta. Numai ca astazi a iesit cu scintei. Statea degeaba pe Buzesti. Il intreb daca e liber, imi face semn ca da. Ii arat tigara aprinda, imi face semn ca nu e cazul. E un limbaj simplu, pe car esint convins ca l-ati utilizat si voi de nenumarate ori. Asa ca sting tigara si ma urc in taxi. Zic: mergem acolo, dar o sa va rog sa o luati pe Paris pentru ca e posibil sa nu gasim chiar omor la ora asta. Zice: o luam pe unde doriti.

Nu mai conteaza ca a schimbat brusc traseul fara sa ma intrebe, poate ca a fost chiar mai bine. Aproape de destinatie, il intreb precaut: aveti rest la un milion? Cursa facea putin peste o suta de mii. Cred ca da, stati sa ajungem. Ajungem si ii intind hirtia. Se scarpina in portofel si imi raspunde aproap enervos. N-am, ca am mai dat rest. Ok, zic, mergeti si schimbati. Pai de ce sa schimb eu? Pentru ca dumneavoastra trebuie sa aveti rest si, neavind, mi se pare firesc sa faceti rost. Pai dumneata mergi de o suta de mii si vrei sa-ti schimb un milion? N-am sesizat logica intrebarii, asa ca am insistat. Domnule, dumneata uite, ai casa de marcat, dai bonuri, lucrezi cu cash, deci mi se pare absurd sa ma trimiti pe mine pe la chioscuri. Pai de ce sa nu te trimit (deja ridicase tonul).

Bine, zic, atunci trage matale casieria cu volan pe dreapta, eu ma duc sa fac niste cumparaturi si, daca intre timp schimb milionul si mai esti p’acilea, vin sa-ti platesc cursa. Si-am plecat. Beleregu’ s-a speriat, crezind ca fug si ramine cu paguba. Asa ca, in timp ce eu treceam strada, a intors masina, a parcat si a luat-o pe urmele mele. Deci frica l-a facut sa-si miste fizicul exact pe traseul pe car el-ar fi facut singur daca s-ar fi comportat firesc. Si chiar a avut ghinion, intrucit abia la a sasea sau a saptea pravalie am reusit sa schimb milionul. I-am spus ca oricum ii voi face reclamatie, asa ca s-a simtit nevoit sa ameninte voalat cu „poate chem acum vreo doua-trei masini”. De la dispecerat am aflat ca era recidivist in conflicet cu clientii, asa ca l-au invitat prin statie sa lase statia la firma incepind din aceasta seara.

Tare mi-e teama ca atitudinea asta este sustinuta in Romania de atitia si atitia clienti (si nu ma refer doar la taxi) care se lasa prea usor mistocariti si amenintati de tot felul de lepre si care prefera sa iasa ei in paguba decit sa le demonstreze jivinelor de teapa asteia ca, de fapt, ar trebui sa nu stie cum sa ne serveasca mai bine, mai prompt si cu mai mare atentie.