BLOG DE JURNALIZD/ZDA

E un trend. Din ce in ce mai multe bloguri „de jurnalist”. Nu ma refer aici la acei jurnalisti care au avut timp sa probeze in meseria asta sau care au renuntat la presa scrisa in favoarea jurnalismului online sau a altor ocupatii, raminind legati de scris si de analizat in scris prin intermediul unui blog. Vorbesc despre tot felul de insecte ce-si itesc antenele slinoase printre ostretele nimicului, carcalaci iesiti din gaoacele putrede ale frustrarii si esecului profesional.

Respinsi de o presa deseori locala fie aservita, fie incremenita in regulile oficioaselor comuniste de pe vremuri, fie adaptata la piata contemporana a ziarelor… Unii pur si simplu nu stiu sa scrie si sa se exprime romaneste, dar se considera „marginalizati” si inventeaza teorii ale conspiratiei. Altii se bat cocoseste cu pumnul peste oua si desconsidera jurnalisti cu ani grei de experienta in spate doar pentru ca aia sint ingineri sau literati, iar ei au absolvit o scoala de presa. Mai exista si subspecia chitinoasa a investigatorilor, anchetatorilor si sapatorilor in tenebre locale ce implica musai vreun prefect, vreun vice sau vreo alta maimarime a urbei. Pentru astia, blogul ajunge o arma vitejasca si foarte anonima de improscare a ventilatorului cu adevaruri zguduitoare ce, de multe ori, sint doar un alt cacat.

Unele dintre aceste libarci de canal n-au stat nici macar doi-trei ani in vreo redactie. Multe au iesit din facultate cu diploma intre labe, fara strop de practica pe parcursul celor patru ani, au avut marele noroc sa le bage vreo redactie in seama si s-au enervat cumplit ca nu le-a invitat nimeni sa scrie editoriale dupa perioada de proba. Desigur, unii au aflat abia dupa citeva luni ca redactia in cauza nu le-a facut nici carte de munca si nici nu le-a platit darile catre stat, dar pina la urma fiecare e dator sa-si verifice statutul de angajat in momentul in care semneaza (sau nu semneaza) cu un angajator.

Victime sau doar victimizati, beleregii astia care-si trintesc stampila aurita cu „blog de jurnalist” imi par, in cele mai multe cazuri, niste marunti trogloditi pe care sistemul sau propria lipsa de performanta i-au condamnat la frustrare. Sint lipsiti de stil, de aptitudini jurnalistice, de tehnici ale discursului mediatic (da, materia aia de cacat pe care ati scuipat-o in facultate) si, cum spuneam, de cele mai multe ori de unealta zero, limba materna. In pregatire: „blog de otelar”, „blog de sericicultor”, „blog de dactilografa”, „blog de filatoare”… Eu as miza pe „blog de cacat”. Hai, cine se inscrie? Sau e si asta al fameliei cu gramuci la gramofon?