JURNALIŞTI, BLOGGERI, BLAH…

sâmbătă, 28 februarie, 2009 la 3:21 am

Scriam hăt, cu multă vreme în urmă, de ce nu sint jurnalist. Mă întorc puţin la tema asta pentru că mă simt din ce în ce mai confortabil cu postura posesorului de blog. De cîteva zile mă tot gînesc la comparaţiile între jurnalişti şi bloggeri, s-au scris prea multe pe tema asta, dar:

Hai să nu ne mai restrîngem la numele sonore ale presei româneşti atunci cînd vine vorba de asemenea comparaţii. Mulţi dintre ei şi-au cîştigat (unii pe merit, alţii nu) poziţii privilegiate în redacţiile pe care le conduc sau din care fac parte. Să fie sănătoşi. Problema, însă, apare în cazul celor care „produc” jurnalism în fiecare zi, cei care fac ziare şi reviste din postura generatorului de conţinut. Şi o să pun problema la modul foarte practic de data asta, fără a intenţiona vreo ştirbire sau vreun afront.

Un jurnalist obişnuit:

IMPOTRIVA NATURII

vineri, 21 noiembrie, 2008 la 4:16 pm

Ca, din motive obiective si „exclusive”, devine firesc sa vedem la stirile sportive, pe la diverse canale de televiziune, imagini marcate cu logo-ul concurentei, mai intelegem. Dar ca un ziar de mare tiraj ajunge sa citeze un alt ziar, cu tiraj mai mic, dar care se bate in aceeasi liga cu primul, intelegem mai greu. Imi permit doua ipoteze: ori JN considera ca structura audientei sale e prea stabila ca sa conteze mentionarea „Cotidianului” ca sursa pentru subiect, ori cineva a luat-o razna in redactia condusa (din ce in ce mai putin, zic unii) de Marius Tuca.

jurnalul national citeaza cotidianul

DE LA MICUL SAMUIL, FARA NUMAR

luni, 14 iulie, 2008 la 10:53 am

Samuil Micu. Dedicatie speciala pentru echipele reunite de inteligenti Realitatea TV si Electrica SA, care toata dimineata au tinut-o langa cu intreruperea curentului pe strada „Micul Samuil”. Ride ciob de ciob, vinturistii fac misto de vatafii agramati ai invatamintului, dar cind e s-o dea ei, o dau cu fulgere si spume. Zau ca le potriveste aghiuta cum nu se poate mai amuzant. Un reprezentant al iulminismului devenit nume de strada, amenintat cu bezna la propriu si distorsionat nominal de bezna din capetele cititorilor de…orice :D. 10x, Bro’!

DICTIONARUL DEPORTARII

joi, 3 aprilie, 2008 la 10:26 am

Project management is the application of knowledge, skills, tools and techniques to project activities to meet project requirements.” „The planning, monitoring and control of all aspects of the project and the motivation of all those involved in it to achieve the project objectives on time and to the specified cost, quality and performance.” PROJECT: A temporary endeavor with a finite completion date undertaken to create a unique product or service. Projects bring form or function to ideas or needs. „Project management is the complete set of tasks, techniques, tools applied during project execution”

A project manager is

DEONTOLOGEZA

miercuri, 19 martie, 2008 la 8:50 pm

Luni seara, Mihai Tatulici s-a destainuit colegilor de platou si telespectatorilor Realitatea TV. Mircea Dinescu a confirmat si a si intarit spusele utecistului.

CICA DILEME

marți, 12 februarie, 2008 la 11:43 am

Pai daca CRP s-a transformat intr-o asociatie a patronilor din mass-media, la sedinta de miruire de ce era sala plina de trepadusi? Si daca onor jurnalistii s-au organizat instant intr-o asociatie de breasla, de ce au nascut una noua in loc sa adere in corpore la una dintre organizatiile de apartament create in ultimii ani de multi dintre onor membrii acestei prestigioase bresle? Hehehe…chiar nu astept raspunsuri.

MIHAI COMAN, CONTORSIONISTUL

joi, 10 ianuarie, 2008 la 9:46 pm

Si zi asa, dom’ profesor,

Coman’s open-mindedness and clear view of Romanian journalism and its needs have made the journalism program one of the best in East and Central Europe”?

Inseamna ca de-asta avem cea mai curata si mai bine scrisa presa din zona, nespa? Pe larg, la Japonezul.

DE CE NU SINT JURNALIST

joi, 20 decembrie, 2007 la 8:40 am

Micul razboi stirnit de Andressa pe tema discrepantei dintre ce asteapta tinerii absolventi de jurnalism de la fratii lor mai mari si ce nu reusesc sa inteleaga nici primii, nici cei din urma, a atins o tema despre care voiam sa scriu de mai mult timp. Ca si Andressa si multi alti absolventi ai unei scoli de presa, sint un reprofilat. Adica unul care, in ciuda faptului ca a ales facultatea asta la un moment dat, a decis sa nu profeseze in domeniu. Asa ca o sa va explic de ce.

Mai intii, se cuvine sa amintesc de ce am vrut, nu? Back in time, inca de prin clasa a doua sau a treia. Mare mare admiratie pentru teatru, actori, scena. Doua – trei poezele si hop! talent nativ. Citire foarte logica, nuantata, memorare usoara, voce buna, ritm, gestica in lucru. Si-asa mi-a intrat mie in cap ca o sa ma fac actor. Am tinut-o tare pe ideea asta in scoala generala. Festivaluri, spectacole, serbari, pui de cabotin comunist cu promisiuni. Incurajari acasa, generate de esecurile atistice repetate vreme de vreo doua generatii. Cind cu ’89, venea examenul de admitere la liceu. Io as fi dat un pic de Topirceanu declamat la examenul asta, da’ nu era in programa. Ba chiar am iscat lungi scandaluri in casa, unde brusc nu ma mai sustinea nimeni, fin’ca trebuia sa dau examen si la matematica, unde zaceam eroic.

Trece faza cu admiterea, intru la Filologie, cu toate leprele masculine si o puzderie de gagici. Si o iau iar cu teatrul. Din nou sustinut acasa. Ba chiar cu teste de aptitudini pe la citiva dintre obositii teatrului din Pitesti, talent reconfirmat si exercitii de dictie, olimpic la literatura romana, incepeam deja sa ma gindesc din ce imi voi compune repertoriul. In paralel – concerte prezentate, concerte organizate, montaje din Eminescu, concursuri locale, succes mic, dar mereu promitator. Asta pina in clasa a douasprezecea. Ba chiar pina cu doua luni inainte de probele eliminatorii. M-au lucrat. Mi-au descoperit niste noduli pe corzile vocale. Asa, si? Pai si n-ai ce sa cauti la Teatru cu vocea asta, n-ai nici o sansa. Pai sa-i operam. N-are rost, poti face si altceva in afara de teatru, oricum actorii mor de foame si sint locuri putine. Lucratura, ce mai…

Asa ca imi ramasesera doua optiuni. Catedra sau de curind involburata presa.

BLOG DE JURNALIZD/ZDA

luni, 5 noiembrie, 2007 la 11:16 pm

E un trend. Din ce in ce mai multe bloguri „de jurnalist”. Nu ma refer aici la acei jurnalisti care au avut timp sa probeze in meseria asta sau care au renuntat la presa scrisa in favoarea jurnalismului online sau a altor ocupatii, raminind legati de scris si de analizat in scris prin intermediul unui blog. Vorbesc despre tot felul de insecte ce-si itesc antenele slinoase printre ostretele nimicului, carcalaci iesiti din gaoacele putrede ale frustrarii si esecului profesional.

Respinsi de o presa deseori locala fie aservita, fie incremenita in regulile oficioaselor comuniste de pe vremuri, fie adaptata la piata contemporana a ziarelor… Unii pur si simplu nu stiu sa scrie si sa se exprime romaneste, dar se considera „marginalizati” si inventeaza teorii ale conspiratiei. Altii se bat cocoseste cu pumnul peste oua si desconsidera jurnalisti cu ani grei de experienta in spate doar pentru ca aia sint ingineri sau literati, iar ei au absolvit o scoala de presa. Mai exista si subspecia chitinoasa a investigatorilor, anchetatorilor si sapatorilor in tenebre locale ce implica musai