AZI DAU CALU’ LA APA

Si-acum toti, de codul rosu, sa-l pupati in cur pe mosu’   (cintec popular)

Si? Ce-ati facut de Codul Rosu? Cum ati petrecut? Nu stiu altii cum sint, da’ pe mine asa m-a apucat o pofta de versuri si de cimilituri potrivite de cind cu mama ei de canicula si, mai ales, de cind vad cum se zbat unii ca in serbet sa-i faca fata si spate, incit uit req si de caldura, si de codul lor pane, si de toate cele.

Nu e pasare ca cioara / Nici canicula ca vara (alt cintec popular)

Care va sa zica trimit astazi ginduri catre dragii exploatatori de izvoare si cazi de baie, catre vasnicii imbuteliatori de ape gazoase ori molcume, facuti una cu asfaltul cu ocazia asta mareata a temperaturilor istorico-isterice. Si zic: cit mac e prin livezi, la tot atitea cacarezi! Ca dat-a Dumnezeul sfint sa vrem noi apa, nu pamint. Si voi din umeri doar ati dat, cam de cacat… Mi-am adus aminte brusc de cum ma las dus de val cind va consum masajele mediatice cu care ma gidilati erotic atunci cind voi aveti nevoie de mine. De imaginile suprarealiste sau de gilgiitul translucid al izvoarelor pe care mi le fluturati prin fata ochilor cind vreti sa ma cumparati. De ticluielile cu mestesug de vorbe dulci si susurate ori de cintecelele zglobii si demonstratiile istorice pe care mi le zgiriati in constiinta de fiecare data cind mai dati o tura prin mintea mea pe care o tranformati in cimp de bataie pentru suprematie.

Eu sint aici cind aveti nevoie de mine. Va visez, ma treziti noaptea sa va mai mingii o data eticheta si curbele provocatoare ale pet-urilor voastre halucinant de sexoase, ma convingeti sa va car cite sase cite sase in mijlocul confortului, sa va scot din depozitele prafuite si sa va sterg ranile singerinde ale atitor brute care v-au trintit si v-au mutilat… Dar voi? Voi ce faceti pentru mine??? Unde sinteti atunci cind am nevoie de voi mai mult ca niciodata? Ce faceti pentru atitia oameni care vi se inchina sfiosi la fiecare pahar, dar din calea carora dispareti exact atunci cind de voi depinde chiar viata lor?

Ridicati din umeri. Gasiti vinovati si aruncati anatema pe incapacitatea si pe regulile altora. Voi, apelor perfide, stiati de-acum un an ca in vara asta aveti sansa unica de a pune in miinile oamenilor un strop de respect in schimbul increderii pe care v-o acorda de cind au inteles ca apa de la robinet nu mai poate fi o varianta. Aveati ocazia sa va intipariti mai onest decit oricind in sufletele lor. Sa iesiti in strada si sa puneti un pahar rece in mina unui om doborit de caldura. Si voi? Nici macar pe bani nu sinteti in stare sa fiti acolo unde trebuie…

Nu e Gindul ca Scinteia / si nici somnu’ ca ideea ( rima absurda )

Atitea branduri ar fi putut folosi aceasta imensa oportunitate numita “canicula” in avantajul unei comunicari mult mai penetrante decit cea din vremuri obisnuite, dar atit de putine au si avut destula minte sa o faca… Atitea motive de bucurie sincera ar fi putut sa aduca pe strazi, in birouri, in case, in masini, pe santiere, la concerte… Atit de usor ar fi putut obtine respect si consideratie din partea celor pe care ii roaga in fiecare zi sa le fie prieteni doar pentru ca ei le spun ca sint frumosi, amuzanti, sanatosi, buni…

Le multumesc tuturor acelora care au fost prea toropiti de caldura ca gindeasca cinci minute in beneficiul masei de manevra dupa ce oricum isi depasisera cifrele prevazute pentru lunile de vara. La transmit salutul fierbinte al tuturor acelora care in ultimele zile n-au gasit apa in magazine, al acelora care au suportat penele de curent care in unele cazuri au depasit 24 de ore si, in general, salutul calduros al tuturor acelora care s-au lasat fidelizati de atita amar de comunicare.