Posturi cu tagurile: "turism"

E clar că am o mare problemă cu alegoriile muzicale în mişcare. În sensul că, încă de pe vremea când abia le descopeream, sunt mare amator de procesiuni cu multe mii de vaţi pe roţi, valuri de oameni euforici,mii de mâini ridicate în aer cu mişcări sincronizate natural şi, în fine, cam tot ce mai presupune o astfel de hărmălaie organizată.

Fit For Free Dance Parade s-a-ntâmplat sâmbătă la Rotterdam, de pe la prânz până spre şase seara. Asta dacă vorbim despre paradă în sine. Vreo patruzeci de camioane am numărat prelingându-se pe arterele principale ale oraşului, puse în mişcare parcă de marea de oameni care le înconjura din toate părţile.  Camioane pline de promoteri şi animatoare de toate culorile, multă atmosferă comercială şi sunet puternic, în cascade mult diferite de la un camion la celălalt.

Avea Dorin la un moment dat o teorie despre cum ar trebui să ne numim toate satele şi oraşele după numele unor personalităţi importante, având astfel şanse mult mai mari să ne facem celebrităţile…şi mai celebre. Când auzi numele unei localităţi, de multe ori te întrebi de unede vine. La doi e destul de complicat cu denumiri fantastice de genul Ciupa, Recea, Beleşti Negreţi sau Vînju Mare. Eu mă plimb numai printre celebrităţi în ultimele zile şi locuiesc chiar în mijlocul unui cartier cu străzi foarte muzicale.

El e Borat. Adevăratul stăpân şi administrator cu drepturi de viaţă şi de crănţăneală al tuturor minunăţiilor despre care o să vă tot scriu şi arăt zilele-astea. Nu ştiu cum arată o pisică olandeză, dar el fiind primul reprezentant pe care-l întâlnesc, îmi asum libertatea de a-l la pe el drept etalon: mare, musculos, cu personalitate puternică şi foarte ocupat, în general.

Ia să vedem nişte experţi la treabă.Ce e în neregulă în imaginea de mai jos? Amănunte ajutătoare: paharul se află pe braţul unui podeţ din spatele casei în care stau eu acum. Podeţul e peste un iaz care zici că e desenat într-o carte de poveşti. Olandeze. Pe sub pod trec răţuşte mici, negre, care scot sunete fireşti, de răţuşte negre. Pe malul lacului nu sunt file, e doar loc de plimbat cu sau fără câini. Ei? V-aţi prins ca e în neregulă cu poza asta?

Ştiu că la Bucureşti e cald rău. Aici e respirabil. Dar probabil că luna e plină şi aici, şi acolo. Depinde şi de cine are ochi s-o vadă :)

„And, in the end, as a finishing touch, God created the Dutch.”

Ok…probabil că ei ar fi primii olandezi demn de menţionat, în afara dragilor care ne-au aşteptat la aeroport şi despre care o să mai vorbim zilele-astea. După care au apărut multe beri şi am realizat că în spatele unor case pot exista iazuri şi câmpuri, nu alte case, ca pe la noi. Şi asta, culmea, în condiţiile în care iazul şi pădurea nu sunt ale tale, ci ale primăriei… Ce nesimţiţi… Mai vorbim. Pe îndelete.

Acum, că am scăpat de conţinutul gastronimc şi l-am trimis la casa lui, probabil că blogul va deveni un jurnal personal veritabil, cu interferenţe despre marketing, muzică, online şi alte panseuri. De miercuri voi începe două săptămâni de hălăduieli prin Olanda şi Belgia, probabil cu multe poze şi istorioare la cald. Din Rotterdam, Amsterdam, Bruxelles, Bruges şi, probabil, Antwerp. Desigur, experienţele culinare şi gastronomice din ţările de jos vor ajunge la locul lor, pe pranzuldincaserola.ro. Pe opt august voi fi la Fit For Free Dance Parade, în Rotterdam, de unde probabil voi trimite o corespondeţă pentru cel mai important site despre evenimente din .ro. Detalii? La vremea lor.

Restanţe, cum ar veni. Mă apucasem de editat pozele-astea înainte de pauza care tocmai se încheie. Am stat o zi întreagă în tîrguşorul ăsta ciudăţel. Zona veche, cu alei pietruite şi răcoroase, cu case vechi, bine păstrate, e o răsplată pe măsura ororilor turistice ridicate în Nesebarul nou, a sanctuarelor kitch-ului ridicate probabil în cinstea noilor mici antreprenori din alimentaţia publică, proprietari de covrigării şi dughene cu ceaorma. Mai jos, doar lucruri frumoase.

Cu un gînd amical, în Nesebar, către Andrei Roşca.

În Nesebarul vechi, pe una dintre întortocheatele străduţe pe care jocul de soare şi umbre pare uneori pregătit cu multă minuţiozitate de o întreagă echipă de regizori de imagine experimentaţi.