Posturi cu tagurile: "scrieri"

„Păi şi cum faci acum? Adică…nu mai eşti ăla care se ocupă de comunicare… dacă vei vrea să mai iei vreodată un proiect de consultanţă, PR sau Marketing, tu vei fi ăla care are cârciumă… Ai renunţat la ce făceai ca să fii…cârciumar?…”
Tipul părea uşor perplex cu nuanţe de condescendenţă. Mâncase creveţii cu sos de ghimbir şi lemon grass, păpase chiar şi orezul asiatic cu legume, în care confundase usturoiul verde cu ceapa verde (pe care înţelesesem că nu o suportă) şi mă privea cu o undă fină, dar sesizabilă, de compătimire.

Pentru cei care ştiu ce înseamnă să stai cu chirie în toate cartierele Bucureştiului, pentru cei care şi-au cîştigat banu’ şi fericirea fără ajutorul babacilor şi fără Land Rover (B-07-EBA) la scară, pentru ăia care ştiu să-şi ia viaţa la şuturi în gură cînd ea vrea să le-o tragă pe partea opusă, pentru toţi ăia care şi-au luat ţepe de la binevoitori care au uitat să dea un telefon la momentul oportun, pentru ăia care au muncit ca să-şi plimbe alţii piţipoancele pe la băi de nămol în Maldive, pentru toţi ăia care preţuiesc prietenii adevăraţi, băutura după care nu te doare capu’ şi femeile statornice, pentru ăia cărora le place să rîdă sănătos, pentru toţi despre care am turuit eu pînă acilea şi pentru mulţi alţii e textul ăsta.

„Declaratiile politice in direct de la jurnalele de seara, fie ele importante sau doar pretexte ca alesii sa mai fie vazuti de prostime, se aseamana pina la confundare cu orele de hranire a vitelor. Se face sapte seara, toate vacile din crescatorie se aliniaza linga hranitoare sau adapatori, banda rulanta incepe sa se miste, iar ingrijitorii, cu gindul ca pleaca dupa asta acasa, incp sa toarne nutretul concentrat, modificat genetic, ca sa fie pe gustul bovinelorsi sa le dea randamentul optim de lapte. Vacile plescaie multumite si surescitate de apropierea hranei, iar populatia se aliniaza in fata televizoarelor, unii ramin cu furculitele in miini, altii se opresc in sufragerie, in drumul spre sufragerie sau baie, asteptind surescitati portia zilnica de gogosi de la ingrijitori. E momentul declaratiilor politice si al nutreturilor concentrate.”

As vrea si io sa-l cunosc pe romanul stabilit in Canada, care a avut rabdare astazi de dimineata (ora Romaniei)  sa citeasca vreme de o ora si jumatate, capitol dupa capitol, micul meu jurnal talimb de intimplari marinaresti. Asta fin’ca propriul meu stomac ar avea reactii virulente in cazul oricarei incercari de recitire a respectivului pomelnic de amanunte irelevante. La modul cel mai sincer, ca tot se apropie Sarbatorile, ca sa am timp sa-i trimit o coronita si-o decoratie. Si-un Emetiral.

Am primit in seara asta un SMS de la un foarte bun prieten care, intre timp, ma suna doar de maximum cinci ori intr-un an. „Foarte tari marinarestile de pe blogul tau, bai, muica! Te ratezi ca boul […] cind ai putea sa stai pe raft in librarie…”

Prietene, nu ti-am raspuns pe loc la SMS si nici nu te-am sunat pentru ca as fi ajuns sa te injur si sa te balacaresc dintr-un motiv pentru care ne-am mai certat si cu alte ocazii. In primul rind, povestile mele n-au strop de valoare literara. Mi-ar fi rusine sa pretind sa mi se publice fructele furate de peste gardul unor realitati terne, triste, flaste si interesante doar pentru aceia care au o imagine mai mult sau mai putin idilica despre un fenomen pur social.

Pe de alta parte,