Posturi cu tagurile: "publicistica"

Să canalizăm pozitiv furia generată de pick-hammerele (sau nu se scrie aşa?) de sub ferestre încă de la ora 07.45 (dacă aş avea un copil, probabil că i-aş căsăpi chiar acum) şi să vorbim despre un subiect drag mie: textele pentru spoturi radio. Nu despre cum ar trebui scrise, nu despre ce ar trebui ele să evidenţieze în contextul comunicării audio, ci despre cîteva reguli elementare pe care multe agenţii le-au pierdut în ultimii ani.

Motivul celor ce urmează este simplul fapt că ieri, din întîmplare şi după multă vreme, „am dat voce”. Vorbesc de parcă am dat sînge. Nu, sînge am dat în perioada 1998 – 2000, cînd am făcut cele mai multe spoturi radio. Ehei, vremuri complexe, cînd mă chinuiam cîte o jumătate de oră, cu Mihai Gruia Sandu,  să explic pipiţei de la Ogilvy că textul pentru EVZ e bîlbîit la sintaxă. Autoritatea supremă, copilaitărul, şovăia telefonic şi dilema se încheia cu un clasic „merg ambele forme, dar hai, tragem cu varianta voastră”.

Dar să redevenim constructivi. Spoturi radio. Am şi scris, am şi dat voci, am şi „servisat” producţie. Deci pot să le dau cîteva sugestii vechi de cînd publicitatea radio acelora care lucrează cu studiouri de producţie audio şi nu i-a învăţat nimeni cum, ok? Nu prea scriu eu şcolărisme de-astea, dar mi-a trecut prin minte că unora le-ar putea fi de folos, măcar pe bucăţi.

Se copiază şi se fură atît de mult şi cu atîta nonşalanţă, încît uneori oamenii ajung să dea din start răspunsuri schizoide la eventuala şi banala întrebare „ce faci?”. Art Act Magazine este „site de actualitate şi analiză culturală cu articole nepreluate din alte publicaţii.” Să fi ajuns munca onestă şi originalitatea diferenţiatori de frunte în publicistica online? Art Act Magazine este o revistă despre teatru, film, arte vizuale, cărţi, oameni… Zău că e primul spam care nu mă enervează, în care dau clic şi chiar citesc cîte ceva. Cum ar fi interviul cu Marius Manole. Pare un proiect foarte proaspăt, recomandat în primul rînd de echipa care-l coordonează: Cristina Modreanu, Cristina Rusiecki, Anca Grădinaru şi alţii. Nume de care am mai auzit, nume pe care le voi citi. Baftă! PS: Data viitoareprobabil că veţi trimite un mail de „tatonare” înainte de a da buzna cu informaţia nesolicitată, nu-i aşa? S-ar putea să funcţioneze în avantajul vostru, parol…

„Declaratiile politice in direct de la jurnalele de seara, fie ele importante sau doar pretexte ca alesii sa mai fie vazuti de prostime, se aseamana pina la confundare cu orele de hranire a vitelor. Se face sapte seara, toate vacile din crescatorie se aliniaza linga hranitoare sau adapatori, banda rulanta incepe sa se miste, iar ingrijitorii, cu gindul ca pleaca dupa asta acasa, incp sa toarne nutretul concentrat, modificat genetic, ca sa fie pe gustul bovinelorsi sa le dea randamentul optim de lapte. Vacile plescaie multumite si surescitate de apropierea hranei, iar populatia se aliniaza in fata televizoarelor, unii ramin cu furculitele in miini, altii se opresc in sufragerie, in drumul spre sufragerie sau baie, asteptind surescitati portia zilnica de gogosi de la ingrijitori. E momentul declaratiilor politice si al nutreturilor concentrate.”

Am primit in seara asta un SMS de la un foarte bun prieten care, intre timp, ma suna doar de maximum cinci ori intr-un an. „Foarte tari marinarestile de pe blogul tau, bai, muica! Te ratezi ca boul […] cind ai putea sa stai pe raft in librarie…”

Prietene, nu ti-am raspuns pe loc la SMS si nici nu te-am sunat pentru ca as fi ajuns sa te injur si sa te balacaresc dintr-un motiv pentru care ne-am mai certat si cu alte ocazii. In primul rind, povestile mele n-au strop de valoare literara. Mi-ar fi rusine sa pretind sa mi se publice fructele furate de peste gardul unor realitati terne, triste, flaste si interesante doar pentru aceia care au o imagine mai mult sau mai putin idilica despre un fenomen pur social.

Pe de alta parte,