Posturi cu tagurile: "oameni"

Azi i-am scris lui Victor Kapra. Eu auzisem de el, el nu stiu daca auzise de mine. I-am pus o intrebare. Sigur, complicat si abuzator de vorbe cum sint, i-am scris mai mult de un rind. Pentru ca nu-l cunoasteam si pentru ca, in definitiv, un necunoscut ii punea, din senin, o intrebare. Nu i-am cerut un sfat, nu i-am solicitat consultanta, n-am intentionat sa-i maninc din timp. Mi-a raspuns in mai putin de o jumatate de ora, mai mult decit darnic in puncte de vedere generate de propria lui experienta si observatie. Nici pretios, nici sfatos. Pur si simplu pregatit sa impartaseasca din ceea ce stie si gindeste. Si asta pe scurt in opinia lui, aflat cu un picior in vacanta. Victor nu e oricine, iar oamenii de felul lui au ajuns raritati. N-o spun cu bucurie si tare mi-as dori ca in lumea asta a ifoselor si a vesnicului „n-am timp” sa luam in calcul ca un raspuns util si constructiv are sanse mari sa cistige respect si admiratie pe termen mult mai lung decit o tacere condescendenta sau un reply in doi peri. Multumesc (din nou), Victor Kapra!

Sint narcisist. Psihologul imi sopteste in casca: „narcisic”. Sa stiti ca asa e corect, cum zice psihologu’. Sau, de fapt, incerc sa ma desconsider mai putin. Ma recitesc si uneori chiar imi place de mine. Abia azi am inteles de ce Chirila a avut o reactie copilareasca atunci cind ne-am intilnit la Aftershock. Nu, nu pentru asta. Cu siguranta pentru asta. Azi am recitit-o si nu mi-a parut rau pentru nici un cuvintel. Aud ca Tudor munceste, ca e preocupat. Nu-l citesc, dar il vad in topuri, semn ca exprima. La TV nu l-am mai vazut de citeva luni, semn ca e bine.

Probabil cam vechi, dar foarte bun. L-am gasit intr-un artricol scris de Axu (Sorin Axinte) despre care am aflat cu aceeasi ocazie ca e partener la Glue, o companie fondata de Daniel Gavrila dupa ce plecase din Lowe. Care si Axu tocmai a plecat din Realitatea-Catavencu dupa ani multi de Marketing Management. Si nu pot sa nu-mi aduc aminte cit de buni fusesera Lowe in pitch-ul pentru Cotidianul si cit de mult ii placuse lu’ Axu de prezentarea onesta si de ideile bune cu care venisera Gavrila si Coliban. Uite cum se intilnesc marile spirite pina la urma :) Dar sa nu uitam motivul pentru care ne aflam aici: bancul

<<Un tip citadin trecut de prima tinerete, dar in forma si bine echipat, merge pe o poteca de munte. La un moment dat, intalneste un cioban (genul proptit in ghioaga), cu o turma serioasa raspindita in jur. Tipul se opreste, scruteaza analitic peisajul si apoi il intreaba pe cioban: “Bade, ale matale-s oile?” “Da”, zice omul.

Enervantul, ingimfatul, mincaul, fanfaronul, istericul de Brenciu. Rafinatul, sensibilul, amuzantul, nebunul, talentatul si dragul de Horia. Bai, e absolut imposibil sa-l pui pe-asta intre tonuri de gri. N-are cum sa-ti fie indiferent.

[youtube:http://youtube.com/watch?v=ABn4JSlr7Yo]

Cream cu un domn organizator
Tudor Chirila gay friendly
Andrei Dimulescu, glossy pooper
[de-aici am scos un nene care mi-a trimis doua mailuri nervoase]
Clickio (clickio.ro, Blogagency)
Dan Tudoroiu (iann)

El le numeste inspirat „ideographii”. Dincolo de scirba viscerala fata de sistem, dincolo de savoarea caricatural-monstruoasa a personajelor care-i populeaza lumea din ginduri, Andrei Mituca mi se pare un excelent ilustrator contemporan. Nu doar inca un „digital artist”, ci mai degraba un portretist al propriilor fantome, un peisagist al societatii muribunde. Sint convins ca, directionat cu seriozitate si indepartindu-se putin de furiile anostului politic, Andrei Mituca si-ar putea cistiga cu usurinta un loc important printre cei mai buni ilustratori de carte si produse multimedia din Romania, trecind mai apoi catre industria entertainmentului digital. Il puteti vizita deocamdata aici, dar cit de curind urmeaza sa-si deschida o galerie online in toata puterea cuvintului. Eu ii urez succes.

Pina acum, am avut ocazia sa intilnesc citiva oameni cu adevarat carismatici. Stai un pic, nu ma refer la aceia care isi impun punctul de vedere doar prin propria prezenta, alimentata de fapt de glorie din trecut si de o puternica influenta creata de istorie. Poate ca am folosit gresit cuvintul „carisma”. Zic de aura puternica, de fluidul nevazut pe care-l degaja unii oameni. Sa va dau niste exemple, ca sa intelegeti ce vreau sa zic. Uite, Sirbu. Da, Adrian Sirbu. Are un cimp electric, o platosa voltaica in jurul lui, chiar si atunci cind umbla in maieu verde si pantaloni portocalii. Aproape ca te jeneaza fizic in momentul in care ii depasesti spatiul vital. O simti, nene. Si cind e calm, si cind e nervos, si cind te ia la misto, si cind iti dicteaza ce n-ai fost in stare sa gindesti singur.

Altii? Dinica, Iordache, Ceausescu (si asta pe o raza intinsa, nu doar la citiva centimetri), Nastase (tot Adrian, parol)… Oameni care parca m-au bagat in priza cind le-am strins mina sau cind m-am aflat in apropierea lor. Uite, insa, ca individul care a marcat in modul cel mai apasat istoria de dupa ’89, socotit de unii singurul om politic autentic din Romania, socotit de altii calaul incontestabil al unei romanii muribunde, nu mi-a transmis…mai nimic.

O stiam de mai multa vreme, de prin alte parti, dar mi se parea exagerata pentru o eventuala adoptare a ei si in metroul bucurestean. In lumea civilizata, pe scarile rulante de la metrou, pe dreapta stau cuminti negrabitii. Oameni obisnuiti care se bucura de binefacerile tehnicii moderne si care, dupa calatoria istovitoare cu metroul, se pot odihni putin, dusi in circa de sclavul de otel. Pentru grabiti exista jumatatea din stinga a treptelor mergatoare. Adica pentru ciudatii care, desi s-au urcat in „perpetuum”, il nesocotesc si-l obidesc si-i minimalizeaza transpiratia de vaselina alegind sa urce in fuga, parca planind inegal multumita dublei motricitati.

Oamenii de la care imi iau cele mai previzibile tepe de incredere sau de caracter sint aceia pe care ma incapatinez ciclic sa-i scot din smircurile indiferentei si ale dezamagirii devenite cliseu.

Dar probabil ar trebui sa-mi fac, altfel n-as putea sa-i intorc lui Vlad Petreanu gestul amical de a cita, din cind in cind, la NewsFM, din pachetul de unt in care scrijelesc cu mai multa sau mai putina inspiratie.