Posturi cu tagurile: "carti"

Ea citeşte. „“Feeding your demons” is an exercise that can be done with any kind of personal or interpersonal demon. It can be done with disease, with negative emotions, with phobias, with toxic relationships. It’s a way of self-healing, of making peace with yourself, not a way of influencing someone else in your life. It’s not something you do with someone but something you do for yourself.” Poţi citi mai mult despre această carte pe alisanagnostakis.com

Am primit o invitaţie şăgalnică, de la un omuleţ care mie mi-e drag tare. Dau forward, poate veniţi şi voi.

Dragi copii mari si mici,

Cu mare drag va invitam sa ne amuzam impreuna timp de vreo ora pe seama unui personaj pe nume „Niciodata Vreodata Destul” ce se va juca in piesa pentru copii cu acelasi nume, inspirata din cartea pentru copii cu acelasi nume, ce se va lansa, cu aceasta ocazie, in lumea mai mult sau mai putin larga…

Cand: 1 iunie, ora 18:30
Unde: Ceainarie, Carturesti, Magheru, Bucuresti
Ce: Lansare de carte/Spectacol de teatru pentru copii, „Niciodata Vreodata Destul”
Cine: Maria Ellis (scriitoarea) – narator, Vera Linguraru (actrita) – N.V. Destul, Gabita, canarul Matei

Cum nu exista limite de varsta nici in sus nici in jos, va asteptam cu prieteni si familie de toate soiurile si varstele si va rugam frumos sa dati mai departe invitatia catre oricine credeti ca s-ar bucura de un asa eveniment. Promitem cel putin cateva rasete. Intrarea este, desigur, libera.

Cu drag,

Maria Ellis si
N.V. Destul

• Dacă-l ştie cineva pe genialul care s-a îngrijit ca „Manual de branding”, a lui Olins, să iasă pe piaţă cu ditamai  dezacordul chiar pe prima pagină, să-i spună că mi-ar plăcea să-l cunosc. Sau nu.
• Oare de ce nu mă convinge nici cît negru sub unghie recomandarea lui Pascal Bruckner, proţăpită pe supracoperta unei cărţi poliţiste suedeze?
• Oare la Medicină o exista prin anul VI ori în perioada Rezidenţiatului  vreun curs de  „psihologia pacientului”? Există prea mulţi medici care au senzaţia că pot pune semnul egal între leguma cu Alzheimer şi un bolnav care încă mai vorbeşte, mănîncă singur, nu se cacă pe el, d’astea…
• Note to self: să nu uit să scriu într-una din zilele viitoare cîteva rînduri despre cît de tare, cît de profi şi cît de bazat e ziarul Cancan. Nu daţi cu roşii! Indivizii ăia chiar ştiu ce fac.
• A! Panseul sezonului. Am dat-o ieri şi pe Twitter, dar merită pusă şi aici, la insectar. „Tu nu ai fumat mult, ai fumat mai repede decît alţii. Astfel, ţigările tale s-au terminat mai repede decît ale altora.” Pot să spun „genial”? Naşule, trăi-ţ’ar trigliceridele!
• Ştiţi că am un frate? Ei bine, în deplină cunoştinţă de cauză şi complect conştient de gravitatea spuselor, îmi exprim convingerea fermă că „nu există-n lumea asta frate ca al meu”.
• Hohoscop se-mbracă frumos, se pregăteşte de Paşti, aşa că se-ntoarce cu faţa imediat după ce trece zodia mielului. Asta ca să nu vă stea drobu-n gît de grija lui.

„Trăim într-o lume cu o mie de posibilităţi sau niciuna. O lume în care am ajuns să uităm cine suntem. Trebuie să începem cu noi, să redescoperim ce-i al nostru. Valorile, tradiţia, cărţile cu care am crescut. Care trebuie să fie în fiecare casă. Pe care să le dăm mai departe. Nu uita niciodată asta. Redescoperă. Citeşte!”

Dragă Marius Tucă, uneia dintre „rîmele care au ieşit la suprafaţă fără să aibă ceva de spus”, uneia dintre „victimele incompetenţei proprii„, unuia dintre „onaniştii ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului” i-a plăcut să audă în seara asta că, de pe 18 martie, o să găsească în fiecare miercuri o carte aproape obligatorie, împachetată în Jurnalul Naţional.

I-a plăcut şi ce ai scris dumneata mai sus, dar şi că toate cărţile-astea pe care vă propuneţi voi să le vindeţi vreme de doi ani nu sînt îmbrăcate în muşama. Copertă din hîrtie texturată, folio auriu, supracopertă… Adică un alt fel de a spune decent că, pe vremuri de criză, poţi să faci lucruri faine cu o părticică din vagoanele de bani garate în anii precedenţi. E bine că Marin Preda, că Eliade, că Serghi, că Mateiu Caragiale, că Sorescu, că Fănuş Neagu, că Nicolae Filimon.

Ei bine, dragă Marius Tucă, „ca să nu mi se vadă sufletul mic şi egoul mare„, aş putea spune, la sfîrşitul acestui gest dezinteresat pe care-l fac faţă de un prieten, că e doar o întîmplare că toate astea se vor petrece acolo unde dumneata eşti „în capul trebii” (eu nu sînt oltean, dar se-ntîmplă să-mi placă prazul şi Marin Sorescu). Aş face-o cu siguranţă, dacă „aş pluti în deriva propriei conştiinţe„. Şi poate că ţi-ar conveni, că te bănuiesc modest. Sau poate doar neştiutor a te purta în situaţii de laudă. Uite, aici semeni puţin cu onanistul ce mă aflu.

Se copiază şi se fură atît de mult şi cu atîta nonşalanţă, încît uneori oamenii ajung să dea din start răspunsuri schizoide la eventuala şi banala întrebare „ce faci?”. Art Act Magazine este „site de actualitate şi analiză culturală cu articole nepreluate din alte publicaţii.” Să fi ajuns munca onestă şi originalitatea diferenţiatori de frunte în publicistica online? Art Act Magazine este o revistă despre teatru, film, arte vizuale, cărţi, oameni… Zău că e primul spam care nu mă enervează, în care dau clic şi chiar citesc cîte ceva. Cum ar fi interviul cu Marius Manole. Pare un proiect foarte proaspăt, recomandat în primul rînd de echipa care-l coordonează: Cristina Modreanu, Cristina Rusiecki, Anca Grădinaru şi alţii. Nume de care am mai auzit, nume pe care le voi citi. Baftă! PS: Data viitoareprobabil că veţi trimite un mail de „tatonare” înainte de a da buzna cu informaţia nesolicitată, nu-i aşa? S-ar putea să funcţioneze în avantajul vostru, parol…

Sau „cînd destinul face mişto de tine”.

Via naşu’.

Ramasesem cu o restanta in ceea ce priveste cartea asta. Eu am citit prea putin pina la virsta asta incerta, asa ca sper sa nu ma scuipati (hehehe…cred ca unul s-ar baga, totusi…) pentru ca pina acum nu m-a tentat Sade. Ce am inteles eu citind cartea asta? Ca individul, intr-un melanj cam puturos de grozavii mai mult sau mai putin sexuale dar foarte explicite si filosofie trintita cam anapoda in gurile unor personaje altfel dugoase si trase de par, isi propovaduieste propriile principii despre virtute, dominatie, exploatare a celor slabi si asa mai departe. Unele dintre ele, principiile, mai mult decit imbietoare la reflectie, dar parca prea brutal emise prin intermediul bicisnicelor personaje. Iar Justine e doar o curvistina proasta.

Sint in urma. Rau. N-ar fi o noutate, eu sint mai mereu un pic in urma. Auzi, ba? Retardat esti tu! Acum sint in urma cu o serie maricica de poze de la Sibiu. Case, case, case multe, mici dezamagiri, mici mizerii, mici caraghioslicuri, cladiri si case. Aseara fu frumos la Gala eCommerce, dar e trei si ceva dimineata, povestesc si va arat si poze mai tirziu. Dupa ce ma tund, fi’n’ca m-am plictisit rau de falcosul Mowgli pe care-l vad in oglinzi si in ochii cercetatori ai unora. Nici despre Justine n-am apucat sa scriu si zau ca ar merita citeva rinduri. Incerc sa ma curat pe mate de Sade cu „Cinci milenii de manipulare”, a lui Bogdan Teodorescu, da’ merge incet, fac numai trei statii cu metroul. Pe mai tirziu. Va las cu „Satellites”, in varianta care-mi place mie.

Sa fie asta doar o confirmare a idiosincraziei mele fata de liternet.ro sau a convingerii ca acolo zac o gramada de urdori cu pretentii literare si creier de porumbel? Stiu, ma repet. E o licenta.

Citind acum romanul lui Mihai Gainusa, simt ca imi lipseste ceva. Cartea asta e scrisa pentru a fi vorbita si/sau filmata. Sint abundente replicile si „secventele” care, doar scrise, beneficiaza de un impact mult mai redus decit daca le-ai fi auzit in „cronica” sau daca le-ai vedea dramatizate cu mai multe personaje. O meteahna „profesionala” sa-i zicem. Dupa citeva capitole, risc sa ma plictisesc de Marean si astept cu nerabdare sa apara si alte personaje.