A treia piesă din recitalul Rock School, de la “Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: “Knocking On Heaven’s Door”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=oKo7KhN-NJY]

A treia piesă din recitalul Rock School, de la “Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: “Paranoid”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=NhyD-AlKgeQ]

A patra piesă şi ultima din recitalul Rock School, de la „Ziua Pasiunilor”, în Hard Rock Cafe: „Hit The Road”.

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=JFM0-jGvtt4]

Brava TV era singura televiziune culinară de pe cablul românesc. După o prezenţă mai mult decât discretă, materializată vreme de un an şi ceva doar pe câteva reţele de difuzare, proiectul susţinut de Bilancia, importator de aparatură şi accesorii pentru bucătării industriale şi nu numai, se închide. În mailul primit de la Mirela Secan, fostul directorul de canal spune că, împreună cu alţi membri din fosta echipă, se ocupă deja de proiecte de conţinut video dedicate mediului online.  Urmează să vedem.

Uite de-asta am cântat noi duminică seară la Hard Rock Cafe. Nu doar ca să ne umplem de glorie, ceea ce am şi făcut şi veţi vedea în curând.

Peste 5000 de pasionati au semnat ieri, Duminica 13 septembrie, Petitia pentru Ziua Nationala a Pasiunilor. Semnaturile s-au adunat in cadrul seriei de evenimente care au marcat inceputul campaniei de semnaturi pentru declararea a celei de-a 3-a Vineri din Septembrie, Ziua Nationala a Pasiunilor.

La chemarea Federatiei „Urmeaza-ti Pasiunea”, federatie ce isi doreste sa reuneasca toate asociatiile si organizatiile care promoveaza o pasiune, nu putini oameni s-au adunat ieri in Parcurile Cismigiu si Herastrau pentru a demonstra ca pasiunile sunt cele care ne aduc impreuna.

Şi sunt convins că vă va plăcea şi vouă, celor câţiva care ştiţi foarte bine de ce mă citiţi pe mine. Ela creşte frumos şi, într-o zi, va fi tare pricepută şi puternică. Aşa că prefer să mă laud de-acum cu prietenia ei, ca să n-avem discuţii despre acces şi întâietate când va fi celebră. Da, da… Elena Cîrîc.

Azi mi-am adus aminte de Cornel Nistorescu. Nu în sensul în care şi-au adus aminte de el o grămadă de oameni în ultima vreme, ci într-un registru mai umoristic. Prin ’98-’99, când Radio Total stătea bine merci pe locul trei sau patru în topul audienţelor din Bucureşti, iar eu săpam primele mele tranşee de piarist, Cornel Nistorescu încă era acţionar acolo. Era jupân şi la Evenimentul Zilei, treabă aparent destul de confortabilă pentru radio, care din când în când beneficia de PR în ziar.

Problema şefilor de-atunci ai staţiei era, însă, majoră: măcar una dintre vocile Radio Total trebuia expusă cumva pe prima pagină a EVZ, dimpreună cu posesorul său. Ca să penetreze piarul mai adânc şi mai cu vână, împotriva şacalilor care ne furau frecvent şunca din…AUDIMAS, Radio Contact şi Pro FM. La auzul cutezantei dorinţe, Nistorescu a replicat mucalito-funebru: „Pă prima pagină? Poate când o muri vreunul dintre voi…” :)

Azi Cornel Nistorescu nu mai e la EVZ, eu nu prea mai fac PR pentru alţii şi nici dacă aş muri n-aş ajunge pe prima pagină. Dar  la ziar tot m-au dat :) Despre Soup Nights şi „bucătarul” Viorel Copolovici, în Evenimentul Zilei.

Bine. A trecut o săptămână, mi-a trecut mare parte din furia pe care nu voiam s-o revărs pe pagina albă şi în ochii voştri, deci pot reveni asupra subiectului. Din păcate, în săptămâna care-a trecut nu aţi putut să mă ajutaţi cu răspunsuri. Mi-ar fi plăcut să primesc comentarii în care Preotul Alexandru Moţoc, de la Biserica „Sfânta Treime” din Bulevardul Lacul Tei, era zugrăvit ca un excelent om al spiritului, ca un duhovnic ireproşabil şi ca un tămăduitor de suflete, aşa cum tare m-aş bucura să-şi dorească să fie oricare slujitor al bisericii.

Dar n-am primit. N-am primit niciun mesaj care să-mi povestească despre pacea pe care Sfinţia Sa o aduce în gândul oamenilor atunci când stă de vorbă cu ei, despre harul său în a alina suferinţe ale sufletelor rătăcite, despre cât de abil ştie să aducă oamenii pe calea credinţei sau să-i convingă întru dumnezeire. N-am primit nimic din tot ceea ce mi-aş fi dorit să-mi infirme părerea despre Pr. Alexandru Moţoc.

Ce ne spune nouă Google despre Sfinţia Sa? Ne spune cam aşa:

Am mare nevoie de ajutorul vostru şi caut răspunsuri obiective la două întrebări (pentru moment). 1. Dacă aţi avut vreodată de-a face cu persoana din imagine, cum aţi putea descrie calitatea interacţiunii. 2. Dacă nu, ce vă inspiră figura personajului din imagine? Mă refer la experienţe personale, pe Google ştiu ce veţi găsi despre el. Promit să nu aştept prea mult şi să vă spun destul de repede de ce-mi trebuie informaţiile-astea. Mi-aţi fi de mare ajutor.

Probabil că e cel mai bun instantaneu surprins de mine vreodată. Până acum. N-am ani mulţi de când mă joc de-a pozatul, aşa că sper să mai am ocazia să spun şi despre alte imagini treaba asta. Tocmai cotisem stânga cu unul dintre „autobuzele” pe apă din Amsterdam. Pe colţul anterior al canalului (spre stânga imaginii, dar pe o altă muchie a zidului), doi asiatici, pereche, trăgeau cu poftă din jointuri aromate, privind cu indiferenţă către ambarcaţiunea în care mă aflam. Imediat după curbă, i-am văzut pe ei. M-aş bucura să nu vă lăsaţi trădaţi de aerul „fashion” al fotografiei şi să le citiţi starea de spirit în expresia corporală şi în priviri. Posibil să descoperiţi ceea ce am gânit şi eu când am editat imaginea. Eu i-am spus „Game Over”.