Dupa magaria cu Arcul de Triumf imbracat in mesh publicitar, Baneasa Shopping City pare sa fi abandonat advertisingul de guerrilla si spaga, optind pentru o campanie clasica de outdoor. Atit de clasica, incit ai impresia ca mesajele sint directionate cu precizie catre femei timpite, pardon de expresie. Eu, ca mascul, m-am simtit ofensat in locul lor. Pai ce-avem noi la cioping center asta? Electronice, fashion, fud, dixtractie eccetera. Musai sa le punem in relatie macar cite doua, ca sa inteleaga oamenii ca le pot face pe-amindoua in acelasi loc. Ba chiar pe-aminpatru sau pe-amincinci, dar las’ ca punem cite doua, sa fie cu sot. Si sa fie „haioase”, da? Adica impreunarile sa fie atit de amuzante, incit sa vina lumea rizind la noi, sa se simte bine. Preferata mea nu e asta, ci varianta in care o tanti imbracata de mol isi extrage tarina/noroiu’/paiele dintr-un pantof (nou?!) cu un aspirator mic, de mina. Eu, ca mascul, ma simt atins la orgoliul feminin.

Vineri a zis EVZ, dar de dimineata m-a luat prin surprindere rds-ul radioului din masina. Lucru curios, pe care il aflu cu ocazia asta, este ca DEEA, respectiv VIBE, nu figureaza ca achizitie a EDI Romania SRL (detinatorul 21 si Europa FM), ci pe srl-ul lui 21. In fine, conteaza mai putin. Sa fie rebranding, zic, mai ales acum, cind nisa statiilor dance tenteaza pe mai multi investitori din media. Si pentru ca rebraningul este, deocamdata, doar pe post, cu jingle-uri si pachet de identitate audio (site-ul flutura in continuare saracutul logo Deea), sa vorbim putin despre nume.

Sa fi fost vremea de-afara sau „puseul” creativ de duminica dupa-amiaza? Poate ca amindoua, combinate si impinse de la spate de „proofofpudding”. Asa a aratat la final, dar intreaga poveste este in spatele pozei.

Sase! Vine tavalugul reclamelor de sezon, cu simboluri si motive pascale trase la croseta si etamina, aranjate rinduri-rinduri, ca mustele pe un rahat deja traditional.

Oamenii de la care imi iau cele mai previzibile tepe de incredere sau de caracter sint aceia pe care ma incapatinez ciclic sa-i scot din smircurile indiferentei si ale dezamagirii devenite cliseu.

Weekend-ul trecut am executat, la misto, citiva hamburgeri conceputi de la cap la coada in cunostinta de cauza. Au avut un asemenea succes, incit am primit cereri si ovatii intru repetir.

COMPOZITIA.

Vorba veche, din BD-uri: „Ce avem noi aici?” Ei bine, da, oare ce avem noi aici? Avem un kilogram de carne tocata si dreasa pentru ceea ce, in aproximativ doua ore, vor fi citiva hamburgeri despre care stii precis ce contin, pe care ii frigi exact cit si cum ai chef, pe care ii aranjezi in ce combinatii vrei tu. Asta, desigur, cind ai chef de asa ceva si parca variantele din comert nu ti se par chiar tentante. Inainte de a ajunge Muma Padurii junk-food-ului, hamburgerul s-a nascut pe un gratar, intr-o bucatarie obisnuita, din ingrdiente identificabile, care cu siguranta nu contineau resturile de la 30 de vaci, ok?

Cum ziceam: 1 kg de compozitie. Carnea este jumatate porc, jumatate vita. Carne „de lucru”, adica nu vreo minunatie de pulpa sau de muschi file. In hamburger nu se ineaca nimeni daca mai da peste cite-un zgirci, peste cite-o pielita. Atita vreme cit ai ales carnea in cunostinta de cauza si ea a fost tocata sub ochisorii tai hulpavi, totul e ok. Am framintat-o bine cu: sare, piper, oregano, cimbru, patrunjel, un praf turcesc pentru pastrama (nu stiu cum e botezat, l-am luat vrac din Salonic). Deci mai nimic mirobolant pina acum, nu? De preferat ar fi sa amestecam cu mina curata, ca sa fim siguri ca toate miresmele sint bine distribuite in toata carnea, ca sarea s-a topit (mai ales daca folosim sare de mare, grunjoasa). Inainte de ultima framintare am stropit regeste cu sos Worchestershire, prietenul nedespartit si nobil al vacii.

Nu mai stiu cum am aflat, prin ianuarie, despre proiectul reputatie.ro. Cert este ca, interesat fiind de acest demers, mi-am introdus pe 18 ianuarie adresa de miel in slotul de pe pagina principala, „pentru a afla data lansarii”. Dupa enter, in miel mi-a navalit un mesaj automat de raspuns, care zicea printre altele:

Previzibil, dominata de judoka Putin, care mi-a confirmat prin prestatie arsenalul semiotic de la scara avionului. Baiatu’ stie cine este, ce robineti are la indemina, mai stie ca mai toata lumea are nevoie de el, asa ca se comporta in consecinta. Absolut fiecare gest, privire sau intonatie a spus acelasi lucru si a intregit o partitura a trufiei daca nu ostentative, macar controlate. Basescu a baletat din nou si s-a gudurat cu masura cind a fost laudat pentru „ce frumos ati decorat p’aici…”.

Doamna americana si-a continuat periplul prin romanismul aseptic. Astazi – cu pionieri deparazitati, sapuniti, aranjati, adevarati exponenti ai celuilalt sistem infloritor al Romaniei: invatamintul. Mi-am adus aminte de Mladin, Diana „Codex” si Duban, de adunari spontane aranjate cu mina, de naclairi pionieresti pe toti obrajii… In definitiv ce ar fi trebuit sa-i aratam Laurei Bush? Asta, asta sau asta? Sigur ca nu, pe-astea le stie si fara sa i le aratam noi.

Dar probabil ar trebui sa-mi fac, altfel n-as putea sa-i intorc lui Vlad Petreanu gestul amical de a cita, din cind in cind, la NewsFM, din pachetul de unt in care scrijelesc cu mai multa sau mai putina inspiratie.

Popa este cel mai des intalnit nume de familie din Romania – in jur de 200.000 de persoane, urmat de „fratele” Popescu. in evidentele Politiei exista insa si nume cel putin ciudate. De pilda, peste 250 de oameni se recomanda Sarcina, alti 244 sunt Putica, 233 se numesc Muia, aproape 230 se cheama Bucila si tot atatia Pipi. Pe lista mai apar si nume precum Boubatran, Regulatu, Usanchisa, Pizdelea, Curu, Coi, Caca, Hitler sau Muci. Si la capitolul prenume romanii dau dovada de imaginatie. Conform listei centralizate a Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoane, in Romania exista prenume ca: Strugurel (192 de persoane), Portocala (65 de persoane), Ministru (22).