BINEVOITORII

Sint doua tipuri de binevoitori ce-ti rasar in cale in primele zile ale existentei intr-un nou sistem. Primii sint aceia care nici nu ti-l ridica in slavi, dar nici nu-l zugravesc in culori sumbre. Sint aceia care au maturitatea si bunul simt necesare sa inteleaga ca te vei edifica mai devreme sau mai tirziu, ca vei intelege singur care-i mersul, care-s grupurile sau curentele de influenta. Adica aceia care prefera sa te puna in temele mai degraba functionale decit in cele mai degraba afective si care stiu ca ori vei invata sa plutesti singur printre balize, ori te vei ineca din pricina propriilor incapacitati.

In a doua categorie sint cei care, aproape condescendenti, te informeaza despre najunsuri, hibe, piedici. Nu se grabesc sa o faca neaparat pentru a te atentiona. Avertismentul nu tine loc de „sa fii atent la lucrurile-astea ca sa nu-ti rupi gitul”, ci de „eh, las’ ca-ti luxezi tu entuziasmul asta de neofit in cel mai scurt timp.” Nu cred ca exista companie in care sa nu existe macar un astfel de trepadus care incearca sa te convinga inca din prima saptamina ca ritmul tau trebuie sa incetineasca pina la nivelul ritmului (intotdeauna mai lent) al sistemului. Ca in foarte scurt timp „o sa vezi tu cum merg treburile pe-aici”. Asta cu o figura generos-firoscoasa, de mama-san care troneaza cu un zimbet ingaduitor si multumit ca a avut diplomatia si inteligenta necesara de a se adapta la niste coordonate pe care, altfel, le considera gresite. Concluzia aberanta: baietica, sistemul este defect, e o porcarie, dar asta ti-o spune cineva care s-a adaptat perfect la el, trust me.

Barometrul perfect pentru identificarea celor din a doua categorie nu este intotdeauna intuitia sau analogia cu alte personaje identice, intilnite anterior. Unitatea de masura a calitatii lor profesionale si umane va fi chiar interactiunea imediata cu ei. In majoritate, binevoitorii „nocivi” sint exact aceia care nu-si respecta nici un termen, care nu-ti raspund la mailuri, pentru care „astazi” poate dura doua saptamini, care nu-si pot defini prea clar nici macar propriile nevoi si care sint, in general, prea ocupati sa respecte, sa pastreze si sa intretina exact neajunsurile despre care „te pun in garda” inca din prima saptamina.