COLUMBOHELP!?

Am porumbei. Adica nu sint ai mei. E o afirmatie din seria „am soareci, am paduchi, am ulcer”. Fereastra bucatariei mele da catre un fel de luminator, o curte interioara cu ferestre de bucatarii si bai. Da, geniala combinatie. In acesasta curte isi fac veacul vreo 40 de gusati umflati ai nimanui. Faptul ca vreo tre cretini din bloc ii hranesc cu regularitate este singura legatura dintre ei si spatiul respectiv. Spatiu pe care l-au transformat intr-un fel de catedrala a gainatului. Basoreliefuri in forme savante, relief carstic, ba chiar portrete din cacat alb-galben-verzui. Nu le ajung doar planurile orizontale, intre timp s-au perfectionat si proiecteaza siroaiele mustoase direct pe geamuri, sfidind tot ce banuiam despre „dragalasii” pe care-i hraneam in copilarie, in piata de cuvintari a Pitestiului sau, mai recent, la Barcelona, in Plaza Catalunya.

M-am adresat mai multor organizatii care se ocupa de porumbei, insa mi-am dat seama ca pe-astia ii intereseaza doar competitiile si banii de pe urma lor. Cu „corotirea” stau cam prost, intrucit au ridicat din umeri. „Daca cineva ii hraneste, inseaman ca sint ai lui…” Logica monolitica. Deci: imi spune si mie cineva cum scap de ei? Nu vreau nici sa-i otravesc, nici sa-i fac ciulama. Vreau doar sa nu imi mai umple de jeg pervazul si ferestrele, sa nu imi mai intre fulgi si pene in bucatarie cind tin fereastra deschisa si sa nu mai puta vara a cotet de gaini. Am incercat sa discut cu unul dintre vecinii care-i hranesc si mi-a soptit cu o lacrima in coltu’ gurii: „Porumbeii astia pentru mine sint un cistig al Revolutiei. Au aparut chiar la inceputul lui ’90, penytru mine sint un simbol al eliberarii…” Haaaaaaaaarghhhhhhhhhptiu, ba! Pe bune, am nevoie de o sugestie viabila.