CE A LUAT ZU DE LA PRIMA TV?
Nu m-am alaturat din doua motive grupului care i-a dat la mufa lui radio ZU cu multa vreme inainte de a se lansa : 1. un inceput e o chestie dificila pentru oricine; 2. in ciuda faptului ca l-am tavalit pe Morar printre litere in citeva rinduri, a avut taria sa fie de acord cu unele critici, apoi a citat sursa clipului cu Elena Basescu atunci cind l-a „dat” la radio. Lucru care mi-a priit de minune.
Azi am aflat cu oarecare surprindere ca responsabilul de Relatii Publice de la ZU este nimeni altcineva decit Camelia Levintza, fostul PR al Prima TV, care mi-a sarit in ochi primavara trecuta, cu ocazia unei interventii telefonice in emisiunea lui Dan Capatos. Jobul asta nou (al meu) ma indeamna sa fiu indulgent, asa ca zic doar atit: m-as bucura fie ca piarista in discutie sa fi invatat din experientele triste de pina acum, fie ca ZU sa nu aiba niciodata vreo criza care sa necesite o rezolvare din partea aceluiasi personaj. Atit. Hm…

Dna Camelia , tiza toar’sei conducatoare Intact, fost PR si Comunicare al Prima TV, devenita Marketing&PR manager Antena2 ( a deprins si Marketing-ul intre timp:) se bucura de cumul de functii ca asa e in Intact. Vreun comunicat pentru prima saptamana de emisie e pe val ?
nu stiu, am cautat in diagonala si n-am gasit mai nimic recent. In general ma distreaza titulaturile-astea gen „Marketing & PR manager”, e ca si cum ai spune „oftalmologie si prescriptii ochelari”.
macar e bunaciune tipa?
e o toparlanca iar fizicul ei aduce a conopida lovita de grindina…
-nu va lasati inselati de poza care se gaseste pe net in majoritatea site-urilor.
(si ca un mic insider…cand era la prima si trimitea mailuri era singura din trust care avea la semnatura de mail o poza stilizata cu ea care arata cam ca o goasa facuta pe malul dambovitei de un revolutionar batran si flamand).—check this out…e pe bune.
tipic, previzibil, dar totodată surprinzător :) bine-ai venit.
Confirm mărturia insider-ului antevorbitor. Acum vin şi mă întreb: o experienţă tristă poate învăţa din alte experienţe triste, presupunînd că le percepe ca atare? :)
Probabil, dar numai dacă exerciţiul învăţării este o practică frecventă. Ceea ce nu e de găsit chiar pe toate drumurile, din păcate. Nu crezi?
Perfect de acord. Nu e deloc o practictă frecventă. Și nici benevolă, aș adăuga.
…mai ales in cazul de fata.