C.E.O.
Da, frate… El era CEO la turma aia de oi pe care am întâlnit-o sâmbăta trecută, prin zăpada abia picată, pe drumul ce leagă Gura Humorului de Voroneţ. Eu chiar n-am ce să zic mai mult, iar dacă el ar pricepe glumea asta a mea căznită cu „CEO”, probabil că m-ar privi cu acelaşi dezgust superior cu care m-a tratat şi atunci când am stat puţin faţă în faţă.
A fost simpatic sa se rezume la o privire dezaprobatoare, in mod normal ar fi vrut sa ramana cu o mostra din pantalonii tai amintire :P.
Aşa am simţit şi eu în aerul dintre noi doi…
Greu te intelegi cu cainii de la stana, mai ales ca ciobenii au de multe ori chef de distractie si stau in bata privind X(.