LA REVEDERE, VAMA VECHE!
Băieţi, aţi avut vreodată ocazia să descoperiţi că fata de care eraţi îndrăgostiţi lulea în şcoala generală, care era frumoasă ca un înger şi curată ca o icoană a ajuns curvă pe şoseaua de centură, face oral la 10 RON şi are stema României întipărită pe frunte, în oglindă, de la atătea centiroane care-au bătut în acelaşi şi acelaşi loc în ultimii ani?
Fetelor, vi s-a întâmplat vreodată să aflaţi despre primul băiat pe care l-aţi lăsat să vă pipăie şi pentru al cărui sărut franţuzesc aţi descleştat pentru prima oară dinţii că violează babe sau că a fost acuzat de pedofilie? Nu? Felicitări. Eu cam aşa mă simt când mă uit azi la Vama Veche.
Peron de beton pe mijlocul plajei, dugheană lângă dugheană acolo unde oamenii ar trebui să stea întinşi la soare, cârciumi sordide, scumpe, dubioase. La Ovidiu e discotecă. Acum şase ani, dacă îi dădeai un disc cu Moby, ţi-l dădea înapoi împreună cu o privire din care îmţelegeai că mai are puţin şi îţi vomită pe creştet. Dughene cu cârpe, dughene cu sanvişuri, şaorma, şaorma, porumb fiert, clătite, şaorma, şaorma…
La Bibi, pionierul ţiganizării din Vamă, nu pare chiar plin. Oricum, nu ca în anii trecuţi. Cozile mari sunt la clătite şi, da, la şaorma. Seara nu prea ştii unde să te aşezi astfel încât să auzi muzica de la o singură tarabă. În orice poziţie ai sta, în orice colţ te-ai băga, auzi în acelaşi timp „oferta” a cel puţin trei digei.
La Mitocanu’ e din ce înc e mai complicat să mănânci. Cu greu găseşti ceva din cele trecute în meniu. Durează mult, iar băieţaşul pare concediat de curând de la La Mama. Ce poate fi mai rău. Şniţelul istoric e la fel de mare, la fel de tălpos şi insipid. Cu un pic de noroc, îl evacuezi în maximum o jumătate de oră de la intrare. Probabil că şaorma din praful de pe marginea drumului e o varaintă mult mai cinstită.
Înţeleg că încă se mănâncă bine la Corsaru’, dar mai depinde şi de norocul fiecăruia. În caz de urgenţă, la 2 Mai există mai multe variante ceva mai sigure. Dinamo sau Hanul Dogarilor, de exemplu. Am ratat cherhanaua despre care am ilustrat în urmă cu mai multă vreme, dar poate cu altă ocazie.

yep
cat de trist…
Hanul Dogarilor de care ai zis (in ambele posturi) e cumva Casa Dogarilor ? Daca da, da, mancare excelenta acolo. Mai ales rapanele.
Vama e o porcarie de ani buni.
Da, sigur e aceeaşi, nu ştiu de ce ţinem minte denumiri diferite. Sigur e cu dogari :) Corect, rapane (frigărui), dar şi midii în mai multe feluri (inclusiv supă), ciorbe proaspete etc. Uneori se mişcă un pic mai greu, dar zău că merită. Şi cafea la ibric!
Fiind devorator de clatite, as spune asa: „Macar mai poti manca o clatita buna!”. Dar pe langa putinele lucruri care au mai ramas bune, parerea mea de rau este ca s-a prostit rau de tot lumea ce vine in Vama, acest fapt devenind tot mai deranjant de la an la an. „Comercialul” indeamna snobii sa se lafaie in Vama.
da, clătitele-alea arată şi miros bine. oricum, soluţia finală este aceea pe care-ai văzut-o: o curticică liniştită, prieteni, muzică şi beutură. şi zău că nu mai ai nevoie de nimic altceva :)
ai perfecta dreptate, dar la un moment dat, ramai fara beutura si te duci la Ali Mentara… ghici peste ce dai pe drum?
Haşiş?
De fapt, ai vazut si tu la „Canapele” ce domnisoare si domnisori au poposit….
exact, ca sa uiti de tot si sa razi de toate :)