Posturi cu tagurile: "vama veche"

Băieţi, aţi avut vreodată ocazia să descoperiţi că fata de care eraţi îndrăgostiţi lulea în şcoala generală, care era frumoasă ca un înger şi curată ca o icoană a ajuns curvă pe şoseaua de centură, face oral la 10 RON şi are stema României întipărită pe frunte, în oglindă, de la atătea centiroane care-au bătut în acelaşi şi acelaşi loc în ultimii ani?

Fetelor, vi s-a întâmplat vreodată să aflaţi despre primul băiat pe care l-aţi lăsat să vă pipăie şi pentru al cărui sărut franţuzesc aţi descleştat pentru prima oară dinţii că violează babe sau că a fost acuzat de pedofilie?  Nu? Felicitări. Eu cam aşa mă simt când mă uit azi la Vama Veche.

Cred că plaja este unul dintre cele mai îmbietoare locuri de făcut poze. Lumina, vântul, contrastele, spaţiul deschis, culorile naturale de piele expusă la soare, murdărită de nisip, stropită cu apă de mare… Prin obiectiv, vezi totul pînă în detaliu, furi cute şi gesturi fără să se sinchisească nimeni.

Tocmai mă gândeam într-o dungă şi încercam să-mi dau seama unde se mai poate mânca decent în Vamă şi zău că nu găseam nici măcar un colţ de care să-mi aduc aminte cu gâdilici printre papile. În ultimii ani, în rarele ocazii cu care am mai ajuns în zonă, am mâncat doar în 2 Mai, la nudi bar, foarte rar la Dinamo şi doar de câteva ori într-un fund de curte, câte-un borş nesimţit.

Şi vine frăţia lui, @tudosiei, cu o poveste scurtă şi colorată, de la un hal de cherhana amărâtă, chiar la începutul Vămii, cum vii dinspre 2 Mai. Cică plită din fier-beton sau ce mama peştilor o fi aia, pretenţii ioc, dar peşti de toate naţiile fripţi făr fasoane, cu un strop de sare şi doi de ulei. Nu mă hazardez în amănunte pînă nu verific în persoană, dar ceva poze tot am primit de la jupân Marius. După cum urmează. (Dacă o ştie cineva de mai multă vreme, poate să lase o vorbă aici, poate ceva mai mult de „păi io o ştiu p’aia de zece ani!”)

A se pleca tirziu, tirziu, cit mai tirziu. Iesit din Bucuresti pe la ora unu (01). Cite-un camion cuprins de mindria singuratatii lui de mamut pe strazile lui insusi, cite-un loganar (aceasta clasa atit de bine individualizata printre „partenerii de trafic”) care da flash-uri de la un kilometru jumate intrucit viteza, care-l ameteste doar pe el, ii da convingerea ferma ca oricum ii stai in cale. In rest, pustiul atit de reconfortant la gindul ca aia care au insistat sa plece in cursul dupa-amiezii au stat iar cu orele in coloane interminabile.

Surprinzator, dar la Doimai e inca liniste si atmosfera patriarhala de masat creierul. Cazari mai mult decit decente pina intr-o suta de lei pe noapte, camere curate, baie, bucatarie daca n-ai chef de terase ori daca regimul ti-o impune, curticica, umbra, liniste. Mai bubuie wooferii in drum spre si dinspre vama, dar cum vin, asa se duc.  Practic nu mi-a lipsit nimic si nici nudism nu fac.

Jandarmeria din Doimai salta punkeri la sectie pentru