VANGHELE E RESTANT

Bănuiţi şi voi, ca şi mine, că în campaniile electorale se mişcă foarte mulţi bani. Candidaţi care dau bănucu’ la partidul-tatăl ca să fie băgaţi în competiţie, producţie video, tipărituri, consultanţă, presă, televiziune, echipe de lipitori / împrăştietori, mici cadouri/şpăgi electorale, excursii „culturale”, observatori în ziua votului, consumabile şi aşa mai departe. În bugete mai mici sau mai mari, cu bani mai albi sau mai negri, veniţi din surse mai mult sau mai puţin identificabile.

Ajung la concluzia că, de fapt, banul adevărat nu-l fac prestatorii, producătorii şi, în general, toată gaşca pentru care orice scrutin e un revelion. Culmea, banii adevăraţi se varsă tot în buzunarele cîtorva băieţi inteligenţi, de la „centru”. Exemplu la întîmplare: Cam cît poate costa un concert cu un nume mare? Cu tot cu scenotehnică şi trupe de acompaniament, un concert de două ore în aer liber n-are cum să sară de 20-30,000 de euro. În condiţiile unui turneu cu vreo 15-20 de cîntări într-o lună, preţul scade simţitor, spre 15,000 de euro.

Ei bine, bănuiţi cu cît le vînd băieţii deştepţi un astfel de bairam ţuţărilor din „teritoriu”, adică propriilor blambeci care candidează sub acelaşi stindard cu ei? Şaizeci de mii de euro vi se pare mult? De patru ori preţul „de achiziţie” o fi vreo exagerare? Asta pe lîngă comisionul „curat” din ce se plăteşte muzicienilor sau companiei de event management.

Şi ca să nu uit de ce am dat titlul de mai sus: domnu’ Marean, poate vă cuprinde vreun fior (acu’, de sărbători) şi onoraţi facturica aia cu şase cifre în euro, venită de pe cică o firma a lu’ nea Cristian Burci şi restantă încă din primăvară. Că are şi băieţii nevoie să mai plătească un furnizor, o echipă, o păpuşe gonflabilă…