LA PARFENE SAU TWO LAKES, TWO BROTHERS

Sub aceasta denumire destul de pretentioasa, cu iz de saga pescareasca, am descoperit un loc mai mult decit potrivit pentru o masa cu pretext de lincezeala, cu briza de lac si bucate mai mult decit acceptabile. Cei mai demult naraviti la cherhanale de prin jurul bucurestilor vor mustaci, probabil, cu superioritate. „A descoperit Copolovici America, nene…”. Corect, eu abia acum o descopar si nu pretind ca as vorbi primul despre ea, ci v-o prezint prin periscopul meu de mincau veteran si bon-viveur in in permanenta formare. E posibil sa mai fi auzit despre locul asta si sub titulatura „Cherhanaua La Parfene”.

Locul. Pe Bucuresti – Ploiesti, dupa intrarea in Tincabesti, imediat dupa Agip-ul de pe stinga, In sensul ca faci stinga destul de ilegal sau te duci mai departe, pina gasesti o varianta cit de cit legala sa faci stinga si sa te intorci. Drumul spre lac este cit de cit pietruit, lasi pescarii si plajistii pe mal, pe stinga, apoi mergi drept, pina dai in curtea jucariei despre care zic. E un motel destul de rapanos pe dreapta, iar circiuma este chiar pe malul lacului si…in el. Foisoare cu umbrele de stuf, o sala mai mare chiar pe suprafata apei, destula umbra si destul aer pentru caldura care ar face orice ca sa-ti strice tot cheful. Pe la jumatatea distantei dintre cele doua maluri, un ventilator montat aproape de suprafata apei salta o mica pilnie de stropi, ca o nara de balena in perpetua expiratie.

Mincarea. Am deschis cu un bors de crap suficient de impresionant incit sa ne deschida interesul si pentru saramura. Au peste de buna calitate, foarte proaspat, fara urma de gust de mil sau alte neplaceri atit de frecvente prin alte parti. Borsul a fost fara orez (bingo!), parfumat cu leustean suficient si mai putin dens decit atitea si atitea imitatii de ciorba perscareasca nereusita. L-am ajustat cu doua bucatele de ardei iute care au plutit iute cu bun simt pina la ultima picatura. Proaspat si bun.

Saramura mi-a confirmat din nou ca oamenii chiar fac totul cu peste proaspat. Din pacate pestele a fost fript pe gratar de aragaz, vaduvit de aroma de fum de lemne, dar altfel ireprosabil ca gust si consistenta. O bucata mare de crap, doi ochi de mamaliga fierbinte si citeva linguri de zeama de legume si ardei iute. Aici parca mi-as fi dorit o farfurie mai adinca, in care sa incapa mai mult sos. Mi-am adus aminte de nea Dimci, de la Nautic Club, din Neptun, micutul machidon cu mustata colilie, de la care am invatat abia prin 2002 ca zeama de la saramura este, de fapt, adevarata filosofie.

Pe masa a mai fost o ceafa de porc fripta tot pe gratar de aragaz, cam batrina si cam prost facuta. Dar, de, eu i-am spus ca la pescarie oamenii se stiu mai greu cu porcul ;). Bun si cascavalul pane de care era sa uit si care, desigur, avea un usor iz de peste… Altfel, foarte bine facut, dintr-un cascaval gustos despre care as risca sa banuiesc ca nu e produs de serie.

Personal. Cred ca am vazut vreo opt oameni la servire, noi n-am asteptat mult, insa la mesele vecine au fost ceva probleme. Am avut noroc de un tip destul de amabil incit sa ne si recomande cite ceva, sa ne viziteze suficient de des sau sa-si trimita picolita in recunoastere. Pare mai degraba o afacere de familie, asa ca nu va asteptati la vreun serviciu de cinci stele. Mie mi-a adus din nou aminte de tavernele grecesti, in care sotii, cumnatii, fratii si parintii baga cot la cot, de dimineata pina seara. Uneori prefer un chelner in pantaloni scurti, fara papion, dar sincer si primitor.

Preturi. Noua ni s-au parut ok daca luam in calcul ca treburile de mai sus, apa, pepsi, cafele, tips au insemnat 150 RON. Am fost patru insi, dar n-am mincat toti din toate. O saramura cu mamaliga e 28 RON, un bors – 6.5 RON. You do the math. In afara de aleasa companie care ne-a si ajutat sa descoperim locu asta in care sigur vom mai ajunge, la masa ne-au mai insotit un vampir mic, lovit in aripa stinga si turmentat de caldura dimpreuna cu o liota de vrabiute cersetoare. O recomandare de final: poate ca niste plase ori niste pinze transparente agatate in jurul umbrelutelor din stuf ar tine ceva mai departe mustele care la un moment dat devin destul de enervante. Si daca unora dintre voi v-am stirnit interesul pentru cherhanaua de la Tincabesti, musai sa-mi spuneti daca v-a placut.